1 Aşadar, când Domnul a aflat că fariseii auziseră că Isus făcea mai mulţi discipoli şi boteza mai mulţi decât Ioan –
2 deşi nu Isus însuşi boteza, ci discipolii lui –
3 a părăsit Iudeea şi s-a dus din nou în Galileea,
4 dar trebuia să treacă prin Samaria.

5 A venit, aşadar, într-o cetate din Samaria, numită Sihar, aproape de ţinutul pe care Iacob l-a dat fiului său, Iosif.
6 Acolo era fântâna lui Iacob. Atunci, obosit fiind de drum, Isus s-a aşezat la fântână. Era pe la ceasul al şaselea.

7 A venit o femeie din Samaria ca să scoată apă. Isus i-a spus: „Dă-mi să beau!”
8 Discipolii lui plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare.
9 Aşadar, femeia samariteană i-a zis: „Cum, tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteană?” De fapt, iudeii nu aveau legături cu samaritenii.
10 Isus a răspuns şi i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este acela care îţi spune «Dă-mi să beau», tu ai fi cerut de la el şi el ţi-ar fi dat apă vie”.
11 Femeia i-a spus: „Doamne, nici nu ai cu ce scoate apă, iar fântâna este adâncă; de unde, deci, ai apa vie?
12 Nu cumva eşti tu mai mare decât părintele nostru, Iacob, care ne-a dat fântâna şi a băut din ea el, fiii lui şi turmele lui?”

13 Isus a răspuns şi i-a zis: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou,
14 dar pentru cel care bea apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţa veşnică”.
15 I-a zis femeia: „Doamne, dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot”.

16 El i-a zis: „Du-te şi cheamă-l pe bărbatul tău şi vino aici!”
17 Femeia a răspuns şi i-a zis: „Nu am bărbat”. Isus i-a spus: „Bine ai zis «Nu am bărbat»,
18 pentru că ai avut cinci bărbaţi şi cel pe care îl ai acum nu este bărbatul tău. În privinţa asta ai spus adevărul”.
19 Femeia i-a zis: „Doamne, văd că tu eşti profet.
20 Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta, iar voi spuneţi că la Ierusalim este locul unde trebuie să te închini”.
21 Isus i-a spus: „Femeie, crede-mă că a venit ceasul când nu îl veţi adora pe Tatăl nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim.
22 Voi adoraţi ceea ce nu cunoaşteţi. Noi adorăm ceea ce cunoaştem, pentru că mântuirea vine de la iudei.
23 Însă vine ceasul – şi chiar acum este – când adevăraţii adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh şi adevăr, căci şi Tatăl astfel de adoratori îşi caută.
24 Dumnezeu este duh şi cei care îl adoră, în duh şi adevăr trebuie să-l adore”.
25 Femeia i-a zis: „Ştiu că vine Mesia, care este numit Cristos. Când va veni, el ne va învăţa toate”.
26 Isus i-a zis: „Eu sunt, cel care îţi vorbesc!”

27 Tocmai atunci au ajuns discipolii lui. Şi se mirau că vorbeşte cu o femeie. Dar nimeni dintre ei nu i-a zis: „Ce cauţi?” sau: „De ce vorbeşti cu ea?”

28 Atunci, femeia şi-a lăsat urciorul, a plecat în cetate şi le-a spus oamenilor:
29 „Veniţi şi vedeţi omul care mi-a spus tot ce am făcut. Oare nu este acesta Cristos?”
30 Ei au ieşit din cetate şi au venit la el.

31 Între timp, discipolii îl rugau: „Rabbi, mănâncă!”
32 Dar el le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi”.
33 Aşadar, discipolii ziceau unii către alţii: „Oare i-a adus cineva de mâncare?”
34 Isus le-a zis: „Hrana mea este să fac voinţa celui care m-a trimis şi să împlinesc lucrarea lui.
35 Nu spuneţi voi: «Mai sunt încă patru luni şi vine secerişul»? Iată, eu vă spun, ridicaţi-vă ochii şi priviţi lanurile că sunt albe pentru seceriş. Deja
36 secerătorul îşi primeşte plata şi adună roadele spre viaţa veşnică, pentru ca semănătorul să se bucure la fel cu secerătorul.
37 Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: «Unul este semănătorul, altul secerătorul».
38 Eu v-am trimis să seceraţi ceva pentru care nu v-aţi ostenit. Alţii s-au ostenit, iar voi aţi intrat peste munca lor”.

39 Mulţi dintre samaritenii cetăţii aceleia au crezut în el pentru cuvântul femeii care a mărturisit: „Mi-a spus tot ce am făcut”.
40 Aşadar, când au venit la el, samaritenii l-au rugat să rămână la ei, iar el a rămas acolo două zile.
41 Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul lui.
42 Îi spuneau femeii: „Nu mai credem pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii”.

43 După cele două zile, a plecat de acolo în Galileea
44 Isus însuşi dăduse mărturie că nici un profet nu este preţuit în propria lui patrie.
45 Dar, când a ajuns în Galileea, galileenii l-au primit bine, pentru că văzuseră toate câte făcuse la Ierusalim la sărbătoare, căci şi ei fuseseră la sărbătoare.

46 A venit deci, din nou, în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Acolo era un funcţionar regal al cărui fiu era bolnav în Cafarnaum.
47 Când a auzit acesta că Isus a venit din Iudeea în Galileea, a venit la el şi l-a rugat să coboare şi să-i vindece fiul, căci era pe moarte.
48 Atunci, Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!”
49 Funcţionarul regal i-a zis: „Doamne, coboară înainte de a muri copilul meu!”
50 Isus i-a zis: „Mergi, fiul tău trăieşte!” Omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Isus şi s-a dus.
51 Iar pe când cobora, servitorii lui i-au ieşit înainte, spunându-i că fiul lui trăieşte.
52 I-a întrebat, deci, la ce oră a început să-i fie mai bine, iar ei i-au spus: „Ieri, la ceasul al şaptelea, l-a lăsat febra”.
53 Tatăl şi-a dat seama că în ceasul acela îi spusese Isus „fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toată casa lui.
54 Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut
Isus când a venit din Iudeea în Galileea.