1 După acestea, era o sărbătoare a iudeilor, iar Isus a urcat la Ierusalim.
2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o piscină, numită în evreieşte Betesda, care avea cinci porticuri.
3 Sub acestea zăceau o mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, paralizaţii
4 
5 Se afla acolo un om care era bolnav de treizeci şi opt de ani.
6 Văzându-l zăcând şi ştiind că suferă de mult timp, Isus i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?”
7 Bolnavul i-a răspuns: „Doamne, nu am nici un om ca să mă dea în piscină când apa este agitată. Până când vin eu, coboară altul înaintea mea”.
8 Isus i-a zis: „Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!”
9 Şi, îndată, omul s-a vindecat, şi-a luat targa şi umbla.

Dar ziua aceea era sâmbăta.
10 Aşadar, iudeii i-au spus celui vindecat: „Este sâmbătă şi nu-ţi este permis să-ţi duci targa”.
11 Dar el le-a răspuns: „Cel care m-a vindecat, acela mi-a zis: «Ia-ţi targa şi umblă!»
12 Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a zis: «Ia-o şi umblă!»?”
13 Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus se îndepărtase, iar în locul acela era o mare mulţime.

14 Mai târziu, Isus l-a găsit în templu şi i-a zis: „Iată, te-ai făcut sănătos. Să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău”
15 Omul a plecat şi le-a dat de ştire iudeilor că Isus este cel care l-a vindecat.
16 De aceea, iudeii îl urmăreau pe Isus pentru că făcuse acestea sâmbăta.
17 Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl meu lucrează până acum; lucrez şi eu!”
18 Pentru aceasta, iudeii căutau şi mai mult ca să-l ucidă, căci nu numai că nu ţinea sâmbăta, ci spunea că Dumnezeu era Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu.

19 Aşadar, Isus a răspuns şi le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Fiul nu poate face nimic de la sine dacă nu-l vede pe Tatăl făcând, căci tot ce face el, face şi Fiul la fel.
20 Pentru că Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi îi arată toate câte le face şi-i va arăta lucruri şi mai mari decât acestea, ca să vă miraţi.
21 După cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, la fel şi Fiul dă viaţă celor cărora vrea să le dea.
22 De fapt, Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata i-a dat-o Fiului,
23 pentru ca toţi să-l cinstească pe Fiul aşa cum îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu-l cinsteşte pe Fiul, nu-l cinsteşte pe Tatăl care l-a trimis.

24 Adevăr, adevăr vă spun că cine ascultă cuvântul meu şi crede în cel care m-a trimis are viata veşnică şi nu ajunge la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă.
25 Adevăr, adevăr vă spun că vine ceasul – şi chiar acum este – când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei care îl vor auzi vor trăi,
26 căci, după cum Tatăl are viaţa în sine, tot aşa i-a dat şi Fiului să aibă viaţa în sine
27 şi i-a dat puterea să facă judecata, pentru că este Fiul Omului.
28 Nu vă miraţi de aceasta, pentru că vine ceasul în care toţi cei care sunt în morminte vor auzi glasul lui.
29 Şi vor ieşi spre învierea vieţii cei care au făcut binele, iar cei care au săvârşit răul, spre învierea judecăţii.

30 Eu nu pot să fac nimic de la mine. Judec după cum aud şi judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis.

31 Dacă eu dau mărturie pentru mine însumi, mărturia mea nu este adevărată.
32 Este un altul care dă mărturie despre mine şi ştiu că mărturia pe care o dă despre mine este adevărată.
33 Voi aţi trimis la Ioan, iar el a dat mărturie pentru adevăr.
34 Dar eu nu primesc mărturie de la un om, ci vă spun acestea ca voi să vă mântuiţi.
35 El era făclia care arde şi luminează, iar voi aţi voit să vă bucuraţi un ceas la lumina lui.
36 Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrurile pe care mi le-a dat Tatăl să le împlinesc – aceste lucruri pe care le fac – dau mărturie despre mine că Tatăl m-a trimis.
37 Şi Tatăl care m-a trimis, el a dat mărturie despre mine. Dar voi n-aţi ascultat niciodată glasul lui, nici nu i-aţi văzut chipul.
38 Şi nu aveţi cuvântul lui care rămâne, pentru că nu credeţi în cel pe care el l-a trimis.
39 Voi cercetaţi Scripturile, căci credeţi că aveţi în ele viaţa veşnică! Şi tocmai ele dau mărturie despre mine.
40 Dar nu vreţi să veniţi la mine ca să aveţi viaţă.

41 Eu nu primesc mărire de la oameni,
42 Însă v-am cunoscut: nu aveţi iubirea lui Dumnezeu în voi.
43 Eu am venit în numele Tatălui meu şi nu m-aţi primit. Dacă ar fi venit un altul în numele lui propriu, pe acela l-aţi fi primit.
44 Cum puteţi crede voi, care primiţi mărire unul de la altul, şi nu căutaţi mărirea care vine numai de la Dumnezeu?
45 Să nu credeţi că eu vă voi acuza înaintea Tatălui; este cine să vă acuze: Moise, în care aţi sperat.
46 Dacă aţi fi crezut în Moise, aţi fi crezut şi în mine, căci el despre mine a scris.
47 Dar dacă nu credeţi în cele scrise de el, cum veţi crede în cuvintele mele?”