1 Dacă te vei întoarce, Israel,
– oracolul Domnului –
dacă te vei întoarce la mine
şi vei îndepărta idolii tăi dinaintea mea,
atunci nu vei rătăci.
2 Dacă vei jura: „Viu este Domnul”
în adevăr, în judecată şi în dreptate,
neamurile se vor binecuvânta în el şi se vor lăuda în el.
3 Căci aşa vorbeşte Domnul
către oamenii lui Iuda şi ai Ierusalimului:
„Desţeleniţi terenul, dar nu semănaţi între spini!”.
4 Tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul,
circumcideţi-vă inimile,
oameni ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului!
Ca să nu iasă mânia mea ca un foc,
să ardă şi să nu fie nimeni care să stingă
din cauza răutăţii fapelor voastre.

5 Faceţi cunoscut în Iuda, faceţi să se audă în Ierusalim şi spuneţi:
„Sunaţi din trâmbiţă în ţară, strigaţi puternic şi ziceţi:
«Adunaţi-vă ca să mergem în cetăţile întărite!»!
6 Înălţaţi un steag spre Sion,
refugiaţi-vă şi nu staţi!
Pentru că eu fac să vină din nord rău şi nenorocire mare.
7 Leul s-a ridicat din desişul său
şi distrugătorul neamurilor s-a ridicat şi a ieşit din locul lui
ca să dea ţara ta devastării:
cetăţile tale vor fi ruinate şi nu va mai fi niciun locuitor [în ele].
8 De aceea, îmbrăcaţi-vă cu sac, jeliţi şi gemeţi,
pentru că mânia aprinsă a Domnului nu se întoarce de la noi!
9 În ziua aceea, se va pierde inima regelui şi a căpeteniilor,
preoţii vor fi dezolaţi şi profeţii se vor îngrozi”.
10 Eu spuneam: „Ah, Doamne Dumnezeule,
tu ai amăgit poporul acesta şi Ierusalimul, zicând:
«Pacea este cu voi».
Dar sabia ajungea până la sufletul lor”.
11 În acel timp, se va spune poporului acestuia şi Ierusalimului:
„Un vânt puternic vine de pe colinele golaşe spre pustiu,
pe drumul fiicei poporului meu,
dar nu ca să vânture şi nici ca să cureţe.
12 Un vânt mai puternic decât acela va veni pentru mine!
Acum, şi eu voi pronunţa judecăţi împotriva lor.
13 Iată, se înalţă ca norii, carele lui sunt ca un vârtej,
caii lui sunt mai iuţi decât vulturii.
Vai de noi, pentru că suntem devastate!
14 Curăţă-ţi inima de răutate, Ierusalim, ca să fii salvată!
Până când vei lăsa să zacă în tine gândurile tale nelegiuite?
15 Căci un glas este făcut cunoscut din Dan
şi o veste de nenorocire, din muntele lui Efraim.
16 Amintiţi neamurilor, iată, faceţi
să se audă împotriva Ierusalimului:
«Străjeri vin dintr-o ţară îndepărtată
şi-şi ridică glasul împotriva cetăţilor lui Iuda»!
17 Ca paznicii unui câmp vor fi împotriva ei de jur împrejur,
pentru că te-ai revoltat împotriva mea –
oracolul Domnului.

18 Calea ta şi faptele tale au făcut acestea împotriva ta.
Această răutate a ta este amară, ţi-a atins inima.
19 Măruntaiele mele, măruntaiele mele!
Mă doare inima-n piept!
Freamătă inima în mine că nu pot să tac.
Pentru că sufletul meu e auzit sunet de trâmbiţă, strigăt de luptă.
20 Dezastru peste dezastru se anunţă,
căci toată ţara este devastată,
dintr-odată sunt devastate corturile mele,
într-o clipă, perdelele mele.
21 Până când voi vedea steagul
şi voi auzi sunet de trâmbiţă?
22 Pentru că poporul meu este nebun,
pe mine nu m-au cunoscut,
ei sunt fii fără minte şi nu pricep,
Sunt înţelepţi în a face rău
şi nu ştiu să facă bine.
23 Am privit spre pământ şi, iată, era neorânduit şi gol,
Spre ceruri, şi nu era lumina lor!
24 Am privit spre munţi şi, iată, se cutremurau
şi toate dealurile se clătinau.
25 Am privit şi, iată, nu era niciun om
şi toate păsările cerului îşi luaseră zborul!
26 Am privit şi, iată, grădina a devenit pustiu
şi toate cetăţile sale erau dărâmate dinaintea Domnului,
înaintea mâniei sale aprinse!
27 Căci aşa vorbeşte Domnul:
«Toată ţara va fi devastată, dar nu o voi face de tot»
28 De aceea, pământul va jeli
şi cerurile de deasupra se vor întuneca
pentru că eu am vorbit, am hotărât
şi nu voi avea milă şi nu mă voi întoarce de la [hotărâre]
29 De zgomotul călăreţilor şi al celor care întind arcul,
toată cetatea fuge;
ei vin în desişuri şi urcă pe stânci,
fiecare cetate va fi părăsită
şi nu va fi niciun om care să locuiască în ele
30 Dar tu, cea devastată, ce vei face?
Chiar dacă te vei îmbrăca în purpură
şi te vei împodobi cu podoabe de aur,
chiar dacă îţi vei mări ochii cu machiaj,
în zadar te înfrumuseţezi.
Amanţii te vor dispreţui şi vor căuta viaţa ta.
31 Am auzit un glas ca al celei care naşte,
strâmtorare ca a celei care naşte pentru întâia oară,
glasul fiicei Sionului:
ea suspină şi-şi întinde mâinile;
vai de mine, pentru că mi se stinge sufletul
din cauza celor care mă ucid!”.