1 Se zice: «Dacă un bărbat îşi trimite soţia
şi ea pleacă de la el şi ajunge să fie a altui bărbat,
oare se mai întoarce el la ea?».
Oare nu ar fi ţinutul acela profanat?
Dar tu te-ai desfrânat cu mulţi prieteni
şivrei să te întoci la mine?
Oracolul Domnului.
2 Ridică-ţi ochii spre colinele golaşe şi verzi!
Unde nu te-ai culcat?
Ai stat înaintea lor pe căi ca arabul în pustiu
şi ai profanat ţara cu desfânările tale şi cu răutatea ta.
3 De aceea au fost oprite ploile îmbelşugate
şi ploaie târzie nu a mai fost.
Ai avut o frunte de femeie desfrânată
şi ai refuzat să te ruşinezi.
4 Oare nu vei striga de acum către mine:
«Tatăl meu, prietenul de încredere al tinereţii mele eşti tu»?
5 Va păstra oare mânie pentru totdeauna,
o va ţine la nesfârşit?
Iată, ai vorbit şi ai făcut relele pe care le-ai putut!”

6 Domnul mi-a zis în zilele lui Iosia, regele: „Ai văzut ce a făcut apostata de Israel? A mers pe toţi munţii cei înalţi şi sub toţi copacii verzi şi s-a desfrânat acolo.
7 Eu spuneamcă după toate aceste fapte ale ei se va întoarce la mine, dar nu s-a întors. Şi a văzut sora ei vicleană, Iuda.
8 Dar am văzut că, în ciuda tuturor lucrurilor în care a comis adulter, pe apostata Israel am alungat-o şi i-am dat act de despărţire, totuşi vicleana Iuda, sora ei, nu s-a temut, ci s-a dus şi s-a desfrânat şi ea.
9 Şi, din cauza renumelui desfrânării ei, a profanat ţara şi a săvârşit adulter cu piatra şi cu lemnul.
10 Dar, în ciuda a toate acestea, vicleana ei soră, Iuda, nu s-a întors la mine din toată inima, ci cu înşelăciune – oracolul Domnului”.
11 Apoi Domnul mi-a zis: „Apostata Israel este mai dreaptă în sufletul ei decât viclena Iuda.
12 Mergi şi strigă aceste cuvinte spre nord şi spune:
«Întoarce-te, apostată Israel
– oracolul Domnului!
Nu-mi va mai cădea faţa împotriva ta,
pentru că eu sunt îndurător
– oracolul Domnului –
şi nu ţin mânie pentru totdeauna.
13 Doar recunoaşte-ţi păcatul
că te-ai revoltat împotriva Domnului Dumnezeului tău,
că ţi-ai risipit căile după străini sub orice copac verde
şi nu aţi ascultat de glasul meu
– oracolul Domnului!»

14 Întoarceţi-vă, fii răzvrătiţi – oracolul Domnului –, pentru că eu sunt un soţ pentru voi şi vă voi lua pe unul dintr-o cetate şi pe doi dintr-o familie şi vă voi aduce în Sion!
15 Vă voi da păstori după inima mea şi vă vor păstori cu ştiinţă şi prudenţă.
16 Când vă veţi înmulţi şi veţi fi rodnici în ţară în zilele acelea – oracolul Domnului –, nu se va mai zice «arca alianţei Domnului», nici nu se va sui la inimă, nu-şi va aminti de ea, nu o vor cerceta şi nu se va mai face.
17 În acel timp, vor numi Ierusalimul «tronul Domnului» şi se vor aduna la el toate neamurile, la numele Domnului din Ierusalim, şi nu vor mai umbla după încăpăţânarea inimii lor celei rele.
18 În zilele acelea va veni casa lui Iuda la casa lui Israel şi împreună vor veni din ţinutul de nord spre ţara pe care am dat-o moştenire părinţilor voştri.

19 Eu ziceam: «Cum să te pun printre fii
şi să-ţi dau ţara cea plăcută,
moştenirea cea mai frumoasă a neamurilor?».
Dar am zis: «Tu mă chemi:
‹Tatăl meu› şi nu te vei abate de la urmarea mea».
20 Într-adevăr, aşa cum este o femeie vicleană faţă de prietenul ei,
la fel aţi fost voi vicleni, casă a lui Israel”
– oracolul Domnului.
21 Un glas se aude pe colinele golaşe:
plânsul suspinelor fiilor lui Israel,
căci şi-au sucit căile, l-au uitat pe Domnul Dumnezeul lor.
22 „Întoarceţi-vă, fii răzvrătiţi!
Eu vă voi vindeca apostaziile voastre”.
„Iată-ne, venim la tine,
căci tu eşti Domnul Dumnezeul nostru!”
23 Într-adevăr, înşelăciune sunt colinele şi vuietul munţilor,
căci, cu adevărat, în Domnul Dumnezeul nostru
este mântuirea lui Israel.
24 Ruşinea a devorat osteneala părinţilor noştri din tinereţea noastră:
turmele lor, cirezile lor, fiii şi fiicele lor.
25 Să zacem în ruşinea noastră
şi să ne acopere înjosirea noastră,
căci am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru
noi şi părinţii noştri, din tinereţea noastră şi până astăzi,
şi nu am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului nostru!