1 Aşa vorbeşte Domnul:
„Iată, eu fac să se ridice împotriva Babilonului
şi împotriva locuitorilor din Leb-Camai un vânt devastator.
2 Voi trimite împotriva Babilonului străini,
care îl vor vântura, îi vor goli ţara
şi vor fi împotriva lui de jur împrejur în ziua nenorocirii.
3 Să întindă arcul împotriva celui care şi-l întinde
şi se ridică în armura lui!
Să nu cruţaţi tinerii lui
şi să distrugeţi de tot întreaga lui armată!
4 Vor cădea străpunşi în ţara caldeilor
şi ucişi, pe străzile lor”.
5 Dar nu vor fi făcuţi văduvi Israelul şi Iuda
de Domnul Dumnezeul Sabaot,
căci ţara lor este plină de vinovăţie
împotriva Sfântului lui Israel.
6 Fugiţi din Babilon şi fiecare să-şi scape viaţa,
ca nimeni să nu fie redus la tăcere din cauza nelegiuirii sale!
Acesta este timpul răzbunării Domnului,
el împlineşte răsplata faţă de el.
7 O cupă de aur în mâna Domnului era Babilonul,
care a îmbătat tot pământul.
Din vinul lui au băut neamurile
şi de aceea neamurile au înnebunit.
8 Dintr-odată a căzut Babilonul şi este zdrobit.
Jeliţi pentru el, aduceţi balsam pentru suferinţa lui:
poate se va vindeca!
9 Noi am vrut să vindecăm Babilonul,
dar nu s-a vindecat.
Abandonaţi-l şi să mergem fiecare în ţara lui,
pentru că ajunge până la ceruri judecata lui
şi se înalţă până la nori!
10 Domnul face să iasă dreptatea noastră:
veniţi să povestim în Sion
lucrarea Domnului Dumnezeului nostru!
11 Ascuţiţi săgeţile, luaţi scuturile!
Domnul face să se ridice duhul regilor din Media,
pentru că planul său este împotriva Babilonului, ca să-l distrugă.
Aceasta este răzbunarea Domnului,
răzbunarea pentru templul său.
12 La zidurile Bailonului înălţaţi un steag!
Întăriţi străjile şi faceţi să se ridice paznici;
stabiliţi capcane!
Căci Domnul are un plan şi împlineşte cuvintele
pe care le-a rostit împotriva locuitorilor din Babilon.
13 Tu, care locuieşti lângă ape mari şi ai multe vistierii:
a venit sfârşitul tău, măsura câştigului tău nedrept.
14 Domnul Sabaot s-a jurat pe viaţa sa:
„Cu siguranţă, te voi umple de oameni ca lăcustele
şi vor ridica împotriva ta o cântare”.
15 El a făcut pământul cu puterea lui,
a stabilit lumea cu înţelepciunea lui,
cu priceperea lui a întins cerurile.
16 Când dă drumul glasului său,
e un vuiet de ape în ceruri;
face să urce negura de la marginile pământului,
el face fulgerele pentru ploaie
şi face să iasă vântul din vistieriile sale.
17 Căci tot omul poate să devină prost de la cunoaştere,
orice topitor poate fi făcut de ruşine de chipul turnat,
căci idolul este o înşelăciune şi nu este suflare în el.
18 Ei sunt deşertăciune, lucrare caraghioasă;
când vor fi vizitaţi, vor pieri.
19 Însă nu ca ei este partea lui Iacob,
căci [Domnul] este cel care a plăsmuit toate
şi tribul moştenirii sale:
Domnul Sabaot este numele lui.

20 Tu ai fost pentru mine un ciocan şi arme de război:
am zdrobit cu tine neamuri,
am nimicit cu tine regate.
21 Cu tine am zdrobit calul şi călăreţul,
cu tine am zdrobit carul şi călăreţul.
22 Cu tine i-am zdrobit pe bărbat şi pe femeie,
cu tine i-am zdrobit pe bătrân şi pe copil,
cu tine i-am zdrobit pe tânăr şi pe fecioară.
23 Cu tine i-am zdrobit pe păstor şi turma lui,
cu tine i-am zdrobit pe plugar şi boii lui,
cu tine i-am zdrobit pe comandanţi şi pe căpetenii.
24 Voi răsplăti Babilonul şi pe toţi locuitorii caldeilor
pentru tot răul pe care l-au făcut în Sion înaintea ochilor voştri –
oracolul Domnului.
25 Iată, eu sunt împotriva ta, munte nimicitor –
oracolul Domnului –,
tu care voiai să nimiceşti tot pământul:
mi-am întins mâna împotriva ta,
te voi răsturna de pe stânci
şi te voi face un munte ars.
26 Nu vor mai lua din tine piatră de unghi şi nici piatră pentru temelii,
căci vei fi o dezolare veşnică –
oracolul Domnului.

27 Înălţaţi un steag pe pământ,
sunaţi din trâmbiţă printre neamuri,
puneţi deoparte împotriva ei neamuri,
faceţi să se audă că sunt împotriva ei
regatele din Ararat, Mini şi Aşchenaz!
Puneţi peste ea conducători,
urcaţi pe cai ca lăcustele devoratoare!
28 Puneţi departe împotriva lui neamurile, pe regii Din Media,
pe comandanţii şi pe toate căpeteniile sale, tot ţinutul stăpânirii sale!
29 Se cutremură pământul şi se zdruncină,
căci planurile Domnului împotriva Babilonului se împlinesc,
ca să facă din ţara Babilonului un pustiu
şi să nu mai fie în el niciun locuitor.
30 Vitejii Babilonului au încetat să lupte şi stau în fortăreţe.
Li s-a uscat vitejia şi au ajuns ca femeile.
Au fost aprinse locuinţele lui
şi zăvoarele lui au fost frânte.
31 Alergătorul aleargă înaintea alergătorului
şi vestitorul, înaintea vestitorului
ca să facă cunsocut regelui din Babilon
că cetatea lui a fost capturată din [toate] părţile,
32 că trecătorile au fost luate,
avanposturile au fost arse în foc,
iar oamenii de luptă au încremenit.
33 Căci aşa vorbeşte Domnul Sabaot, Dumnezeul lui Israel:
„Fiica Babilonului este ca o arie în timpul când este călcată:
încă puţin şi vine timpul secerişului ei”.

34 M-a devorat, m-a consumat Nabucodonosor, regele din Babilon;
m-a pus ca pe un vas gol;
m-a înghiţit ca un balaur,
şi-a umplut pântecele de deliciile mele şi m-a curăţat.
35 Violenţa [făcută] asupra mea şi asupra cărnii mele
să fie asupra Babilonului, va zice locuitaorea Sionului,
şi sângele meu să fie asupra locuitorilor din Caldeea,
va zice Ierusalimul.
36 De aceea, aşa vorbeşte Domnul:
„Iată, eu îţi voi apăra cauza şi voi face răzbunarea ta!
Voi seca marea lui şi voi face să se usuce izvoarele sale.
37 Babilonul va ajunge un morman [de ruine], locuinţă a şacalilor
spre pustiire şi fluierat, şi nu va mai nimeni să-l locuiască.
38 Vor rage împreună ca leii,
vor ţipa ca puii de leoaică.
39 Când vor fi încălziţi,
le voi da să bea şi-i voi îmbăta,
ca să se veselească şi să adoarmă somnul veşnic
şi să nu se trezească –
oracolul Domnului.
40 Îi voi face să coboare ca mieii la înjunghiere,
ca berbecii şi ca ţapii.

41 Cum de a fost capturat Şeşac!
Cum de a fost luată gloria întregului pământ!
Cum a ajuns Babilon un pustiu printre neamuri!
42 Marea s-a ridicat împotriva Babilonului
şi el a fost acoperit de mulţimea valurilor sale.
43 Cetăţile lui au devenit un pustiu,
un pământ uscat şi deşert,
o ţară unde nu locuieşte niciun om
şi prin care nu trece niciun fiu al omului.

44 Îl voi pedepsi pe Bel în Babilon,
voi scoate din gura lui ceea ce a înghiţit;
nu vor mai curge spre el neamuri.
Ba chiar zidul Babilonului va cădea.
45 Ieşiţi din mijlocul lui, popor al meu,
şi fiecare să-şi scape viaţa de mânia aprinsă a Domnului.
46 Să nu vi se înmoaie inima şi să nu vă temeţi de zvonul care se va auzi în ţară; pentru că va veni un zvon într-un an şi, după el, un zvon într-un alt an. Va fi violenţă în ţară şi dominator.
47 De aceea, iată, vin zile când voi pedepsi idolii Babilonului: atunci, toată ţara lui va fi făcută de ruşine şi vor cădea străpunşii în mijlocul ei.
48 Atunci vor striga de bucurie cerul şi pământul şi tot ce este în ele datorită Babilonului, căci din nord vor veni asupra lui devastatorii – oracolul Domnului.
49 Aşa cum Babilonul a făcut să cadă cei străpunşi ai lui Israel, tot aşa vor cădea în Babilon cei străpunşi din întreaga ţară.
50 Cei scăpaţi de sabie, fugiţi şi nu mai staţi! Aduceţi-vă aminte de Domnul de departe şi Ierusalimul să fie în inima voastră!
51 Ne-am ruşinat când am auzit de ocară, de umilirea care ne-a acoperit faţa, căci străinii au venit împotriva sanctuarului casei Domnului.
52 De aceea, iată, vin zile, – oracolul Domnului – când îi voi pedepsi pe idolii lui şi în toată ţara vor geme cei străpunşi.
53 Chiar dacă Babilon s-ar înălţa până la ceruri şi dacă şi-ar întări înălţimile puterii sale, de la mine vor veni devastatori împotriva lui – oracolul Domnului.
54 Glas de strigăt din Babilon şi un dezastru mare în din ţara caldeilor!
55 Căci Domnul devastează Babilonul şi face să piară din el zgomotul cel mare. Valurile sale mugesc ca marea cea mare, dau vuietul glasului lor.
56 Căci devastatorul vine împotriva lui, împotriva Babilonului; vitejii lui sunt capturaţi, arcurile lor sunt frânte. Căci Domnul este Dumnezeul răscumpărării şi el îi va răsplăti.
57 Îi voi îmbăta pe căpeteniile sale şi pe înţelepţii lui, pe comandanţii, pe conducătorii lui şi pe vitejii lui: vor dormi somnul veşnic şi nu se vor trezi” – oracolul regelui al cărui nume este Domnul Sabaot.

58 Aşa vorbeşte Domnul Sabaot:
„Zidurile Babilonului vor fi întinse [la pământ]
şi porţile lui cele înalte vor fi arse în foc;
le vor aprinde şi popoarele vor trudi degeaba,
neamurile se vor osteni pentru foc”.

59 Cuvântul pe care i l-a poruncit Ieremia, profetul, lui Seraia, fiul lui Neria, fiul lui Mahseia, când a mers cu Sedecia, regele lui Iuda, în Babilon, în anul al patrulea al domniei sale. Seraia era responsabil cu popasurile.
60 Ieremia a scris într-o carte toate relele care aveau să vină asupra Babilonului, toate aceste cuvinte au fost scrise cu privire la Babilon.
61 Ieremia i-a zis lui Seraia: „Când vei ajunge în Babilon, vezi să citeşti toate aceste cuvinte
62 şi să zici: «Doamne, tu ai spus cu privire la locul acesta că va fi nimicit şi că nu va mai fi locuitor în el, de la om şi până la animal, ci va deveni o dezolare veşnică».
63 Când vei termina de citit această carte, să legi de ea o piatră şi să o arunci în mijlocul Eufratului.
64 Să spui: «Aşa va fi aruncat Babilonul şi nu se va mai ridica din cauza răului pe care eu îl voi face să vină asupra lui şi se vor epuiza»”. Pînă aici, cuvintele lui Ieremia.