1 Fiii lui Israel care locuiau în Iudeea au auzit toate cele pe care le făcuse Holofern, comandantul suprem al lui Nabucodonosor, regele asirienilor, tuturor popoarelor şi modul cum le-a devastat toate templele şi le-a distrus.
2 S-au înspăimântat foarte mult de el şi au tremurat pentru Ierusalim şi pentru templul Domnului Dumnezeului lor.
3 Tocmai se întorseseră din captivitate şi tot poporul Iudeii abia se adunase la un loc, iar obiectele, altarul şi templul care a fost profanat fuseseră sfinţite.

4 Au trimis [mesageri] în tot ţinutul Samariei, în Cona, în Baitoron, în Belmain şi Ierihon şi până la Hoba, Aisora şi valea Salem.
5 Au ocupat toate vârfurile munţilor înalţi şi au întărit satele care erau acolo; au strâns provizii pentru pregătirea războiului, fiindcă lanurile lor fuseseră secerate de curând.
6 Ioachim, marele preot care era în zilele acelea în Ierusalim, le-a scris locuitorilor din Betulia şi din Baitomestaim, care se află în părţile [câmpiei] Esdrelon, în faţa câmpiei de lângă Dotaim,
7 spunându-le să ocupe trecătorile munţilor, pentru că prin ele era intrarea în Iudeea şi era uşor să-i oprească pe cei care înaintau, trecerea fiind strâmtă, numai pentru doi oameni.
8 Fiii lui Israel au făcut după cum le-au poruncit Ioachim, marele preot, şi sfatul bătrânilor întregului popor al lui Israel, care stăteau în Ierusalim.

9 Fiecare om al lui Israel a strigat către Domnul cu mare insistenţă şi şi-au umilit sufletele cu mare zel.
10 Ei, soţiile lor şi copiii lor, animalele lor, străinii, muncitorii şi cei cumpăraţi cu argint şi-au încins coapsele cu sac.
11 Toţi bărbaţii lui Israel, femeile şi copiii care locuiau în Ierusalim au căzut cu faţa la pământ înaintea templului, şi-au presărat cenuşă pe cap şi s-au încins cu saci înaintea Domnului.
12 Au învăluit altarul cu sac şi au strigat către Dumnezeul lui Israel împreună, cu insistenţă, ca să nu dea copiii lor să fie nimiciţi, femeile lor să fie răpite, cetăţile moştenirii lor să fie distruse şi cele sfinte ale lor să fie profanate şi să devină bucuria răutăcioasă a popoarelor.
13 Domnul a ascultat glasul lor şi a privit la suferinţa lor.
Poporul postea de multe zile în toată Iudeea şi la Ierusalim, înaintea templului Domnului celui atotputernic.
14 Ioachim, marele preot, şi toţi preoţii care stăteau înaintea Domnului şi cei care slujeau Domnului, având coapsele încinse cu sac, aduceau arderea de tot continuă, rugăciunile şi darurile de bunăvoie ale poporului.
15 Aveau cenuşă pe turbanele lor şi strigau către Domnul din toată puterea, ca să-i viziteze spre binele întregii case a lui Israel.