1 I s-a adus la cunoştinţă lui Holofern, comandantul suprem al armatei asirienilor, că fiii lui Israel s-au pregătit pentru război, au închis trecătorile munţilor înalţi, au întărit vârfurile munţilor înalţi şi au pus capcane în câmpii.
2 Dar el, mâniat foarte tare, i-a chemat pe toţi principii lui Moab, pe toate căpeteniile lui Amon şi pe toţi satrapii de pe ţărmul mării
3 şi le-a zis: „Faceţi-mi cunoscut, fii ai lui Canaan, cine este acest popor care locuieşte pe munte? Care sunt cetăţile în care locuiesc, care este mărimea armatei lor, în ce stă tăria şi puterea lor, care este regele care domneşte peste el şi cine este conducătorul armatei lor?
4 De ce au refuzat să vină înaintea mea ca toţi cei care locuiesc în vest?”.

5 Ahior, conducătorul tuturor fiilor lui Amon, i-a zis: „Ascultă, domnul meu, cuvântul din gura slujitorului tău şi-ţi voi face cunoscut adevărul despre poporul acesta care locuieşte pe muntele acesta şi stă aproape de tine; nu va ieşi minciună din gura slujitorului tău!
6 Acest popor este descendent din caldei.
7 Au locuit ca străini mai întâi în Mesopotamia pentru că nu au vrut să asculte de zeii părinţilor lor care erau în ţara caldeilor.
8 S-au îndepărtat de la calea părinţilor lor şi s-au închinat Dumnezeului cerului, Dumnezeului pe care l-au cunoscut. Dar i-au alungat din faţa zeilor lor, iar ei au fugit în Mesopotamia şi au locuit acolo ca străini multe zile.
9 Dumnezeul lor le-a zis să iasă din locuinţa lor şi să meargă în ţara Canaanului. Au locuit acolo şi s-au umplut de aur, de argint şi de foarte multe turme.
10 Au coborât în Egipt pentru că o foamete a acoperit suprafaţa ţării Canaan şi au locuit acolo ca străini atâta timp cât s-au putut menţine. Acolo au devenit o mulţime numeroasă, încât numărul neamului lor nu era [cunoscut].
11 Regele Egiptului s-a ridicat împotriva lor şi i-a înşelat să trudească la cărămizi, i-a umilit şi i-a făcut sclavi.
12 Au strigat către Dumnezeul lor, care a lovit toată ţara Egiptului cu plăgi pentru care nu era vindecare, iar egiptenii i-au alungat din faţa lor.
13 Dumnezeu a uscat Marea Roşie înaintea lor.
14 I-a condus pe drumul spre Sinai şi Cadeş-Barneea; i-a alungat pe toţi locuitorii care erau în pustiu.
15 I-a aşezat în ţara amoreilor şi pe toţi cei din Esebon i-au nimicit prin puterea lor. Trecând Iordanul, au luat în stăpânire tot ţinutul muntos.
16 I-au alungat din faţa lor pe canaaneeni, pe ferezei, pe iebusei, pe Sihem şi pe toţi ghergheseii şi au locuit acolo multe zile.
17 Şi până când nu au păcătuit înaintea Dumnezeului lor, le-a fost bine, pentru că Dumnezeul care este cu ei urăşte nedreptatea.
18 Dar când s-au îndepărtat de la calea pe care le-a stabilit-o, au fost nimiciţi cu totul prin foarte multe războaie şi au fost duşi captivi într-o ţară care nu era a lor, iar templul Dumnezeului lor a devenit una cu pământul şi cetăţile lor au fost luate în stăpânire de către duşmanii lor.
19 Dar acum, pentru că s-au întors la Dumnezeul lor, i-a adus din diaspora unde erau împrăştiaţi şi i-a condus înapoi la Ierusalim, unde este sanctuarul lor, şi au fost aşezaţi în ţinutul muntos care era pustiu.
20 Acum, stăpâne doamne, dacă există vreo rătăcire în poporul acesta şi dacă ei păcătuiesc împotriva Dumnezeului lor şi noi ne vom da seama că la ei se află această piatră de poticnire, să ne ridicăm şi să luptăm împotriva lor!
21 Dar dacă nu este nicio nelegiuire în poporul lor, să treacă domnul meu ca nu cumva Domnul şi Dumnezeul lor să-i protejeze, iar noi să devenim o ruşine înaintea întregului pământ”.

22 Când a terminat Ahior să spună aceste cuvinte, tot poporul care era în jurul cortului şi care stătea împrejur a murmurat, iar conducătorii lui Holofern şi toţi cei care locuiesc pe ţărmul mării şi în Moab au spus să-l taie în bucăţi.
23 Căci „nu ne vom teme de fiii lui Israel, iată, acest popor în care nu este putere, nici tărie pentru o normală confruntare!
24 De aceea, să mergem, iar ei vor fi doar o îmbucătură pentru toată armata ta, stăpâne Holofern!”.