1 Când s-a liniştit larma oamenilor care erau în jurul adunării, Holofern, comandantul suprem al armatei asirienilor, i-a spus lui Ahior înaintea întregului popor al străinilor şi înaintea tuturor fiilor lui Moab:
2 „Cine eşti tu, Ahior, şi voi, tocmiţi ai lui Efraim, că ai profetizat astăzi împotriva noastră şi ai spus să nu luptăm cu neamul lui Israel pentru că Dumnezeul lor îi va proteja? Cine este Dumnezeu în afară de Nabucodonosor? El va trimite puterea lui şi-i va nimici de pe faţa pământului şi nu-i va mântui Dumnezeul lor.
3 Dar noi, slujitorii lui, îi vom lovi ca pe un singur om şi nu vor sta să înfrunte puterea cailor noştri.
4 Îi vom arde, iar munţii lor se vor îmbăta de sângele lor, câmpiile lor se vor umple de morţii lor şi nu va rezista puterea picioarelor lor înaintea noastră, ci vor fi nimiciţi, spune regele Nabucodonosor, domnul întregului pământ şi nu se va pierde niciunul dintre cuvintele lui.
5 Iar tu, Ahior, tocmit al lui Amon, care ai spus cuvintele acestea în ziua nelegiuirii tale, nu vei mai vedea faţa mea din ziua aceasta până când voi pedepsi neamul celor [care vin] din Egipt.
6 Atunci, fierul armatei mele şi poporul slujitorilor mei vor străpunge coastele tale şi vei cădea printre răniţii lor când mă voi întoarce.
7 Slujitorii mei te vor duce înapoi în ţinutul muntos şi te vor pune într-una dintre cetăţile din trecători.
8 Dar nu vei muri până când nu vei fi nimicit împreună cu ei.
9 Dacă într-adevăr speri în inima ta că ei nu vor fi luaţi, să nu-ţi cadă faţa! Am spus şi nu se va pierde nimic din cuvintele mele”.

10 Holofern a poruncit slujitorilor săi care erau de faţă în cortul său să-l ia pe Ahior, să-l ducă în Betulia şi să-l predea în mâinile fiilor lui Israel.
11 Slujitorii lui l-au luat şi l-au dus afară din tabără, în câmpie, iar din mijlocul câmpiei au plecat spre ţinutul muntos şi au ajuns la izvoarele care erau mai jos de Betulia.
12 Când i-au văzut oamenii din cetate, de pe vârful muntelui, şi-au luat armele şi au ieşit în afara cetăţii, pe vârful muntelui, şi fiecare om purtător de praştie le-a oprit urcarea şi a aruncat asupra lor cu pietre.
13 [Atunci slujitorii] au coborât de pe munte, l-au legat pe Ahior şi l-au lăsat aruncat la poalele muntelui, iar ei s-au întors la stăpânul lor.

14 Fiii lui Israel au coborât din cetatea lor, s-au apropiat de el, l-au dezlegat şi l-au dus la Betulia şi l-au pus să stea înaintea principilor cetăţii lor,
15 care în acele zile erau Ozia, [fiul] lui Mica din tribul lui Simeon, şi Habris, [fiul] lui Harmis, fiul lui Melhiel.
16 I-au convocat L-au aşezat pe Ahior în mijlocul întregului lor popor, iar Ozia l-a întrebat despre cele întâmplate. pe toţi bătrânii cetăţii; au alergat toţi tinerii lor şi femeile la adunare.
17 Răspunzând, le-a făcut cunoscute cuvintele consiliului lui Holofern şi toate cuvintele pe care el le-a spus în mijlocul principilor fiilor asirienilor şi cum s-a mândrit Holofern faţă de casa lui Israel.
18 Poporul a căzut, l-a adorat pe Dumnezeu şi a strigat, zicând:
19 „Doamne Dumnezeul cerului,
priveşte la aroganţa lor
şi îndură-te de umilinţa neamului nostru!
Priveşte la faţa celor sfinţiţi ţie în ziua aceasta!”.

20 Aşa l-au încurajat pe Ahior şi l-au lăudat foarte mult.
21 Ozia l-a luat din adunare acasă la el şi a făcut un ospăţ pentru bătrâni. L-au invocat pe Dumnezeul lui Israel toată noaptea aceea [să le vină] în ajutor.