1 Regele David a ajuns bătrân. Îl acopereau cu haine, dar nu se încălzea.
2 Slujitorii lui i-au zis: „Să se caute pentru domnul meu, regele, o tânără fecioară; ea să stea înaintea regelui, să-i fie îngrijitoare, să doarmă la sânul tău şi să se încălzească domnul meu, regele!”.
3 Au căutat o tânără frumoasă în tot teritoriul lui Israel şi au găsit-o pe Abişag din Şunem, pe care au adus-o la rege.
4 Tânăra era foarte frumoasă. Ea a fost îngrijitoare pentru rege şi i-a slujit; dar regele nu a cunoscut-o.
5 Adonia, fiul lui Haghit, s-a semeţit, zicând: „Eu voi domni!”. Şi-a luat care şi călăreţi şi cincizeci de oameni care alergau înaintea lui.
6 Tatăl său nu-l mustrase [niciodată] în viaţa lui, zicând: „Pentru ce faci aşa?”. Iar Adonia era foarte frumos la chip şi se născuse după Absalom.
7 El a vorbit cu Ioab, fiul Ţeruiei, şi cu Abiatar, preotul. Ei s-au aliat cu Adonia.
8 Dar Sadoc, preotul, Benaia, fiul lui Iehoiada, Natan, profetul, Şimei, Rei şi vitejii lui David nu erau cu Adonia.

9 Adonia a înjunghiat oi, boi şi viţei graşi lângă piatra lui Zohelet, care este lângă En-Roghel. I-a chemat pe toţi fraţii lui, fiii regelui, şi pe toţi oamenii lui Iuda, slujitorii regelui.
10 Dar nu i-a chemat pe Natan, profetul, nici pe Benaia, nici pe viteji, nici pe Solomon, fratele său.

11 Natan i-a zis Batşebei, mama lui Solomon: „N-ai auzit că s-a făcut rege Adonia, fiul lui Haghit, iar stăpânul nostru David nu ştie?
12 Îţi voi da un sfat ca să îţi salvezi viaţa ta şi viaţa fiului tău Solomon.
13 Mergi, intră la regele David şi spune-i: «Oare nu a jurat stăpânul meu, regele, slujitoarei tale: ‹Fiul tău Solomon va domni după mine şi el va sta pe tronul meu›? Pentru ce domneşte Adonia?».
14 În timp ce tu vei vorbi cu regele, voi intra după tine şi-ţi voi întări cuvintele”.

15 Batşeba s-a dus la rege în cameră. Regele era foarte bătrân, iar Abişag din Şunem îl slujea pe rege.
16 Batşeba s-a plecat şi s-a închinat înaintea regelui. Regele i-a zis: „Ce vrei?”.
17 Ea i-a răspuns: „Stăpâne al meu, rege, tu ai jurat pe Domnul Dumnezeul tău slujitoarei tale, zicând: «Solomon, fiul tău, va domni după mine şi va sta pe tronul meu».
18 Acum, iată că Adonia a devenit rege, iar tu, stăpânul meu, nu ştii!
19 El a înjunghiat boi, viţei graşi şi oi în mare număr. I-a chemat pe toţi fiii regelui, pe preotul Abiatar şi pe Ioab, căpetenia armatei, dar pe slujitorul tău Solomon nu l-a chemat.
20 Acum, stăpâne al meu, rege, ochii întregului Israel [sunt îndreptaţi] spre tine. Spune-le cine va sta pe tronul stăpânului meu, regele, după tine.
21 Când stăpânul meu, regele, va fi culcat împreună cu părinţii săi, eu şi fiul meu vom fi [consideraţi] păcătoşi”.

22 Pe când încă vorbea ea cu regele, a intrat Natan, profetul.
23 I-au dat de ştire regelui: „[A venit] Natan, profetul”. El a intrat înaintea regelui şi s-a închinat cu faţa la pământ înaintea regelui.
24 Natan a zis: „Stăpâne al meu, rege, oare tu ai zis: «Adonia va domni după mine şi el va sta pe tronul meu»?
25 Căci el a coborât astăzi, a înjunghiat boi, viţei graşi şi oi în mare număr. I-a chemat pe toţi fiii regelui, pe căpeteniile armatei şi pe preotul Abiatar. Mănâncă, beau înaintea lui şi zic: «Trăiască regele Adonia!».
26 Dar nu ne-a invitat nici pe mine, slujitorul tău, nici pe preotul Sadoc, nici pe Benaia, fiul lui Iehoiada, şi nici pe Solomon, slujitorul tău.
27 De la stăpânul meu, regele, se întâmplă lucrul acesta? Oare nu i-ai făcut cunoscut slujitorului tău cine va sta pe tronul stăpânului meu, regele, după el?”.

28 Regele David a răspuns: „Chemaţi-o la mine pe Batşeba!”. Ea a intrat şi a stat înaintea regelui.
29 Regele a jurat şi a zis: „Viu este Domnul, care m-a scăpat din toate necazurile,
30 că aşa cum ţi-am jurat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, zicând: «Solomon, fiul tău, va domni după mine şi va sta pe tronul meu în locul meu!», voi face [lucrul acesta] astăzi”.
31 Batşeba s-a înclinat cu faţa la pământ şi s-a închinat înaintea regelui. Şi a zis: „Trăiască pe vecie stăpânul meu, regele David!”.
32 Regele David a zis: „Chemaţi-i la mine pe preotul Sadoc, pe profetul Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada!”. Şi ei au venit înaintea regelui.
33 Regele le-a zis: „Luaţi-i cu voi pe slujitorii stăpânului vostru, puneţi-l călare pe măgăriţa mea pe Solomon, fiul meu, şi duceţi-l la Ghihon.
34 Să-l ungă rege peste Israel Sadoc, preotul, şi Natan, profetul. Sunaţi din trâmbiţă şi spuneţi: «Trăiască regele Solomon!»
35 Urcaţi după el! Să vină şi să stea pe tronul meu! El va domni în locul meu! Poruncesc ca el să fie conducător peste Israel şi peste Iuda!”.
36 Benaia, fiul lui Iehoiada, i-a răspuns regelui: „Amin! Aşa zice Domnul Dumnezeul stăpânului meu, regele!
37 Domnul să fie cu Solomon cum a fost cu stăpânul meu, regele, şi să-i facă tronul mai mare decât tronul stăpânului meu, regele David!”.

38 Atunci preotul Sadoc a coborât cu profetul Natan, cu Benaia, fiul lui Iehoiada, cu chereteii şi peleteii, l-au pus pe Solomon călare pe măgăriţa regelui David şi l-au dus la Ghihon.
39 Preotul Sadoc a luat cornul cu untdelemn din cort şi l-a uns pe Solomon. Au sunat din trâmbiţă şi tot poporul a zis: „Trăiască regele Solomon!”.
40 Tot poporul a urcat după el. Poporul cânta din fluier şi era cuprins de mare bucurie: se cutremura pământul de strigătele lor.

41 Adonia şi cei care erau cu el au auzit când au terminat de mâncat şi de băut. A auzit şi Ioab sunetul de trâmbiţă şi a zis: „Pentru ce este zgomotul [acesta] de care răsună cetatea?”.
42 Pe când vorbea el încă, a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Adonia i-a zis: „Vino, căci eşti un om viteaz şi aduci veşti bune!”.
43 Ionatan i-a răspuns lui Adonia: „De fapt, stăpânul nostru, regele David, l-a stabilit rege pe Solomon.
44 Regele i-a trimis cu el pe preotul Sadoc, pe profetul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, pe cheretei şi pe peletei şi l-au pus călare pe măgăriţa regelui.
45 L-au uns rege preotul Sadoc şi profetul Natan la Ghihon. De acolo au urcat veselindu-se, încât răsună cetatea. Acesta este zgomotul pe care-l auziţi.
46 Solomon s-a aşezat deja pe tronul de domnie.
47 Chiar şi slujitorii regelui au venit să-l binecuvânteze pe stăpânul nostru, regele David, zicând: «Să facă Dumnezeul tău numele lui Solomon mai vestit decât numele tău şi el să facă mai mare tronul său decât tronul tău!». Şi regele s-a închinat pe patul său.
48 Regele a mai spus aşa: «Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care a dat astăzi pe cineva care să stea pe tronul meu şi ochii mei l-au văzut!»”.

49 Toţi cei chemaţi de Adonia s-au umplut de spaimă; s-au ridicat şi au plecat fiecare pe drumul lui.
50 Adonia s-a temut de Solomon; s-a sculat, a mers şi s-a prins de coarnele altarului.
51 I-au adus la cunoştinţă lui Solomon, zicând: „Iată că Adonia se teme de regele Solomon şi s-a prins de coarnele altarului, zicând: «Să-mi jure azi regele Solomon că nu-l va omorî pe slujitorul său cu sabia!»”.
52 Solomon a zis: „Dacă va fi om cinstit, un fir de păr nu-i va cădea la pământ; dar dacă se va găsi răutate în el, va muri”.
53 Regele Solomon a trimis [slujitori] care l-au dat jos de pe altar. El a venit şi s-a închinat înaintea regelui Solomon. Iar Solomon i-a zis: „Mergi acasă!”.