1 S-au apropiat zilele lui David să moară şi i-a dat porunci lui Solomon, fiul său zicând:
2 „Eu merg pe calea întregului pământ. Întăreşte-te şi fii bărbat!
3 Păzeşte ceea ce este de păzit pentru Domnul Dumnezeul tău, umblând pe căile lui şi păzind hotărârile, poruncile, judecăţile şi învăţăturile lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să reuşeşti în tot ceea ce vei face şi oriunde vei merge!
4 Domnul să împlinească cuvintele pe care mi le-a spus: «Dacă fiii tăi vor ţine căile lor umblând înaintea mea în adevăr, din toată inima lor şi din tot sufletul lor, nu va lipsi om de pe tronul lui Israel.

5 Tu ştii ce mi-a făcut Ioab, fiul Ţeruiei, ce le-a făcut celor două căpetenii ale armatei lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, şi lui Amasa, fiul lui Ieter. I-a omorât şi a vărsat sânge de război în timp de pace şi a pus sânge de război pe cingătoarea lui care era pe coapsele lui şi pe sandalele lui pe care le avea în picioare.
6 Fă după înţelepciunea ta, dar să nu laşi să coboare perii lui albi în pace în Şeol!
7 Faţă de fiii lui Barzilai din Galaad să arăţi bunăvoinţă! Să fie între cei care mănâncă la masa ta! Căci s-au apropiat de mine când fugeam de Absalom, fratele tău.
8 Iată, cu tine este Şimei, fiul lui Ghera din [tribul lui] Beniamin, din Bahurim. El a rostit împotriva mea blesteme mari în ziua când mergeam la Mahanaim. Dar a coborât înaintea mea la Iordan şi i-am jurat pe Domnul zicând: «Nu te voi omorî cu sabia».
9 Acum, tu să nu-l consideri nevinovat; căci eşti un om înţelept şi ştii ceea ce trebuie să-i faci şi cum să cobori în sânge perii lui albi în Şeol!”.

10 David a adormit cu părinţii lui şi a fost îngropat în cetatea lui David.
11 Zilele cât a domnit David peste Israel au fost de patruzeci de ani: la Hebron a domnit şapte ani, iar la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani.

12 Solomon a stat pe scaunul de domnie al lui David, tatăl său, şi stăpânirea lui s-a întărit foarte mult.
13 Adonia, fiul lui Haghit, a venit la Batşeba, mama lui Solomon. Ea i-a zis: „Vii cu pace?”. El a răspuns: „Cu pace”.
14 Şi a spus: „Am să-ţi zic o vorbă”. Ea a zis: „Vorbeşte!”.
15 Şi el a zis: „Tu ştii că stăpânirea era a mea şi că tot Israelul îşi îndrepta privirea spre mine ca să devin rege. Dar stăpânirea s-a întors şi a devenit a fratelui meu, pentru că de la Domnul a fost pentru el.
16 Acum, am o singură întrebare să-ţi adresez: nu-ţi întoarce faţa!”. Ea i-a zis: „Vorbeşte!”.
17 El a zis: „Spune-i, te rog, regelui Solomon – căci nu-şi va întoarce faţa de la tine – să mi-o dea pe Abişag din Şunem de soţie!”.
18 Batşeba a zis: „Bine! Îi voi vorbi despre tine regelui”.
19 Batşeba a mers la regele Solomon să-i vorbească despre Adonia. Regele s-a ridicat înaintea ei, s-a închinat înaintea ei şi a stat pe tronul său. Au pus un tron pentru mama regelui şi ea a stat la dreapta lui.
20 Apoi a zis: „Am să-ţi adresez o mică rugăminte: nu-ţi întoarce faţa de la mine!”. Regele i-a zis: „Cere, mamă, căci nu-mi voi întoarce faţa de la tine!”.
21 Ea a zis: „Abişag din Şunem să fie dată de soţie fratelui tău Adonia!”.
22 Împăratul Solomon a răspuns mamei sale: „Pentru ce o ceri pe Abişag din Şunem pentru Adonia? Cere împărăţia pentru el, căci este fratele meu mai mare decât mine şi cu el sunt Abiatar, preotul, şi Ioab, fiul Ţeruiei!”.
23 Atunci regele Solomon a jurat pe Domnul, zicând: „Aşa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – că împotriva vieţii sale a zis Adonia cuvintele acestea!
24 Acum, viu este Domnul, care m-a întărit şi m-a pus să stau pe tronul lui David, tatăl meu, şi care mi-a făcut o casă, după cum a promis: astăzi va muri Adonia!”.
25 Regele Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care l-a lovit [pe Adonia] şi el a murit.

26 Lui Abiatar, preotul, regele i-a zis: „Mergi la Anatot, la terenurile tale, căci eşti un om sortit morţii! Nu te voi omorî azi pentru că ai purtat alianţa Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu David şi pentru că ai luat parte la toate suferinţele tatălui meu”.
27 Solomon l-a îndepărtat pe Abiatar din slujirea de preot al Domnului ca să împlinească cuvântul rostit de Domnul asupra casei lui Eli la Şilo.

28 A ajuns vestea până la Ioab, care se dăduse după Adonia, chiar dacă nu se dăduse după Absalom. Ioab a fugit la cortul Domnului şi s-a prins de coarnele altarului.
29 I-au adus la cunoştinţă regelui Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului şi că este la altar. Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicându-i: „Mergi şi loveşte-l!”.
30 Benaia a ajuns la cortul Domnului şi i-a zis lui Ioab: „Aşa spune regele: «Ieşi!»”. Dar el a răspuns: „Nu! Căci aici voi muri!”. Benaia a spus lucrul acesta regelui: „Aşa a vorbit Ioab şi aşa mi-a răspuns”.
31 Regele i-a zis lui Benaia: „Fă cum a zis! Loveşte-l şi îngroapă-l! Îndepărtează de la mine şi de la casa tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ioab degeaba!
32 Domnul să întoarcă sângele său asupra capului său pentru că i-a lovit pe cei doi oameni mai drepţi şi mai buni decât el şi i-a ucis cu sabia, iar tatăl meu David nu ştia: pe Abner, fiul lui Ner, căpetenia armatei lui Israel, şi pe Amasa, fiul lui Ieter, căpetenia armatei lui Iuda.
33 Să cadă sângele lor asupra capului lui Ioab şi asupra capului descendenţei lui pentru totdeauna. Dar David, descendenţa lui, casa lui şi tronul lui să aibă parte de pace pe vecie de la Domnul!”.
34 Benaia, fiul lui Iehoiada, a mers, l-a lovit pe Ioab şi l-a omorât. A fost îngropat lângă casa lui, în pustiu.
35 Regele l-a pus pe Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul lui [Ioab] peste armată, iar pe Sadoc, preotul, regele l-a pus în locul lui Abiatar.

36 Regele a trimis, l-a chemat pe Şimei şi i-a zis: „Construieşte-ţi o casă la Ierusalim! Locuieşte în ea şi nu ieşi din ea ca să te duci într-o parte sau alta.
37 În ziua când vei ieşi să treci pârâul Cedron, să ştii că vei muri. Sângele tău să fie asupra capului tău”.
38 Şimei i-a răspuns regelui: „Este bun cuvântul pe care l-a spus stăpânul meu, regele! Aşa va face slujitorul tău”. Şimei a locuit la Ierusalim multe zile.

39 După trei ani, au fugit doi sclavi ai lui Şimei la Achiş, fiul lui Maaca, regele din Gat. I-au adus la cunoştinţă lui Şimei: „Iată, sclavii tău sunt la Gat!”.
40 Şimei s-a ridicat, a pus şaua pe măgar şi s-a dus la Gat, la Achiş, să-şi caute sclavii. Şimei a mers şi şi-a adus înapoi sclavii de la Gat.
41 I-au adus la cunoştinţă lui Solomon că Şimei a plecat la Gat şi s-a întors.

42 Regele a trimis, l-a chemat pe Şimei şi i-a zis: „Oare nu te-am pus eu să juri pe Domnul şi nu ţi-am hotărât, spunând: «În ziua când vei ieşi şi vei merge într-o parte sau alta să ştii că vei muri». Şi mi-ai răspuns: «E bun cuvântul: am înţeles»?
43 Pentru ce nu ai păzit jurământul Domnului şi porunca pe care ţi-am dat-o?”.
44 Regele i-a zis lui Şimei: „Tu cunoşti tot răul pe care îl ştie inima ta şi pe care l-ai făcut lui David, tatăl meu. Domnul să întoarcă răul tău asupra capului tău!
45 Dar regele Solomon să fie binecuvântat şi tronul lui David să fie întărit înaintea Domnului pe vecie!”.
46 Regele i-a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, care a ieşit, l-a lovit pe Şimei şi [acesta] a murit.

Şi stăpânirea s-a întărit în mâna lui Solomon.