1 Au trecut trei ani fără să fie război între Aram şi fiii lui Israel.
2 În anul al treilea, Iosafat, regele lui Iuda, a coborât la regele lui Israel.
3 Regele lui Israel le-a zis slujitorilor săi: „Ştiţi că Ramot din Galaad este al nostru. Iar noi stăm liniştiţi şi nu-l luăm [înapoi] din mâna regelui lui Aram”.
4 Şi i-a zis lui Iosafat: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva [cetăţii] Ramot din Galaad?”. Iosafat i-a răspuns regelui lui Israel: „Eu voi fi ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi!”.

5 Apoi Iosafat i-a zis regelui lui Israel: „Consultă azi, te rog, cuvântul Domnului!”.
6 Regele lui Israel i-a adunat pe profeţi, cam patru sute, şi le-a zis: „Să merg să lupt împotriva [cetăţii] Ramot din Galaad sau să renunţ?”. Ei i-au răspuns: „Mergi! Domnul l-a dat în mâinile regelui”.
7 Dar Iosafat a zis: „Mai este aici vreun profet al Domnului ca să-l putem întreba?”.
8 Regele lui Israel i-a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să-l consultăm pe Domnul; însă îl urăsc, pentru că nu-mi profeţeşte nimic bun, ci numai rău: este Miheia, fiul lui Imla”. Iosafat a zis: „Să nu vorbească regele aşa!”.
9 Atunci regele lui Israel a chemat un eunuc şi a zis: „Adu-l repede pe Miheia, fiul lui Imla!”.

10 Regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, stăteau fiecare pe tronul său, îmbrăcaţi fiecare în hainele lor la aria de la intrarea porţii Samariei. Toti profeţii profeţeau înaintea lor.
11 Sedecia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fier şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Cu acestea îl vei bate pe Aram până îl vei nimici»”.
12 Şi toţi profeţii profetizau la fel, zicând: „Urcă la Ramot din Galaad căci vei avea succes! Domnul l-a dat în mâinile regelui!”.

13 Mesagerul care se dusese să-l cheme pe Miheia i-a vorbit aşa: „Iată, cuvintele profeţilor sunt ca o singură gură, [profeţind] binele pentru rege! Să fie cuvintele tale ca vorba unuia dintre ei şi vorbeşte de bine!”.
14 Miheia a răspuns: „Viu este Domnul că ceea ce-mi va spune Domnul, aceea voi spune!”.
15 A ajuns la rege şi regele i-a zis: „Miheia, să mergem la Ramot din Galaad şi să luptăm împotriva lui sau să renunţăm?”. El a zis: „Urcă, căci vei avea succes! Domnul l-a dat în mâna regelui”.
16 Dar regele i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în numele Domnului?”.
17 [Miheia] a răspuns:

„Văd tot Israelul risipit pe munţi
ca o turmă care nu are păstor.
Domnul zice: «Aceştia n-au stăpân;
să se întoarcă fiecare acasă în pace!»”.
18 Regele lui Israel i-a zis lui Iosafat: „Oare nu ţi-am spus că el nu profeţeşte nimic bun despre mine, ci numai rău?”.
19 Atunci [Miheia] a zis: „Ascultă cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul stând pe tronul său şi toată oştirea cerurilor stând lângă el, la dreapta şi la stânga lui.
20 Domnul a zis: «Cine îl va amăgi pe Ahab ca să urce şi să cadă la Ramot din Galaad?». Şi au răspuns unul într-un fel, altul în alt fel.
21 A ieşit un duh, a stat înaintea Domnului şi a zis: «Eu îl voi amăgi». Domnul i-a zis: «Prin ce?».
22 El a răspuns: «Voi ieşi şi voi fi un duh mincinos în gura tuturor profeţilor săi». [Domnul] a spus: «[Prin aceasta] îl vei putea amăgi! Ieşi şi fă aşa!».
23 Acum, iată, Domnul a pus un duh mincinos în gura tuturor acestor profeţi ai tăi. Domnul a vorbit rău despre tine”.

24 Atunci, Sedecia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat, l-a lovit pe Miheia peste obraz şi a zis: „Pe unde a trecut Duhul Domnului de la mine ca să-ţi vorbească?”.
25 Miheia i-a răspuns: „Iată, tu vei vedea în ziua când vei intra în camera dinăuntru ca să te ascunzi!”.
26 Regele lui Israel a zis: „Ia-l pe Miheia şi du-l la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioas, fiul regelui,
27 şi spune-le: «Aşa vorbeşte regele: ‹Puneţi-l pe acesta în închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea întristării şi cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace!› »”.
28 Miheia a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine”. Şi a [mai] zis: „Să asculte toate popoarele!”.

29 Regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, au urcat la Ramot din Galaad.
30 Regele lui Israel i-a zis lui Iosafat: „Mă voi preface că sunt altcineva şi voi merge la luptă. Tu, însă, îmbracă-te cu hainele tale!”. Regele lui Israel s-a prefăcut că este altcineva şi a mers la luptă.
31 Regele lui Aram a poruncit celor treizeci şi două de căpetenii ale carelor: „Să nu luptaţi nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israel!”.
32 Când l-au văzut căpeteniile carelor pe Iosafat, au zis: „Cu siguranţă acesta este regele lui Israel”. S-au întors spre el ca să lupte, dar Iosafat a strigat.
33 Când au văzut căpeteniile carelor că nu era regele lui Israel, au plecat de la el.

34 Atunci un om a tras cu arcul la întâmplare şi l-a lovit pe regele lui Israel între solzii armurii. [Ahab] a zis către cel [care-i mâna] carul: „Întoarce-te şi scoate-mă din tabără, căci sunt rănit!”.
35 Lupta s-a înteţit în ziua aceea. Regele a stat drept în car în faţa arameilor, iar seara a murit. Sângele rănii a curs pe fundul carului.
36 La apusul soarelui, un strigăt a trecut prin tabără: „Fiecare în cetatea lui! Fiecare în ţinutul lui!”.
37 Regele a murit: au venit la Samaria şi l-au îngropat pe rege la Samaria.
38 Au spălat carul la piscina din Samaria. Câinii au lins sângele său unde se spălau prostituatele, după cuvântul Domnului pe care îl spusese.

39 Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, casa de fildeş pe care a construit-o, toate cetăţile pe care le-a construit, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israel?
40 Ahab a adormit cu părinţii săi şi a domnit Ahazia, fiul său, în locul lui.

41 Iosafat, fiul lui Asa, a domnit peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, regele lui Israel.
42 Iosafat avea treizeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalim. Numele mamei lui era Azuba, fiica lui Şilhi.
43 El a mers pe toate căile lui Asa, tatăl său, şi nu s-a îndepărtat de ele făcând ceea ce e drept în ochii Domnului.
44 Dar înălţimile nu au fost îndepărtate. Poporul aducea jertfe şi [ardea] tămâie pe înălţimi.
45 Iosafat a fost în pace cu regele lui Israel.

46 Celelalte fapte ale lui Iosafat, vitejia lui de care a dat dovadă şi cum s-a luptat, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iuda?
47 I-a măturat din ţară pe homosexualii care rămăseseră din zilele lui Asa, tatăl său.
48 Rege nu era în Edom: un guvernator [ţinea locul] regelui.
49 Iosafat a făcut corăbii din Tarşiş ca să meargă la Ofir după aur; dar nu au mers pentru că s-au sfărâmat corăbiile la Eţion-Gheber.
50 Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, i-a zis lui Iosafat: „Să meargă slujitorii mei cu slujitorii tăi în corăbii!”. Dar Iosafat nu a vrut.
51 Iosafat a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David, tatăl său. Şi a domnit Ioram, fiul său, în locul lui.

52 Ahazia, fiul lui Ahab, a domnit peste Israel la Samaria în al şaptesprezecelea an al lui Iosafat, regele lui Iuda. A domnit peste Israel doi ani.
53 El a făcut ce este rău în ochii Domnului şi a umblat pe calea tatălui său şi pe calea mamei sale şi pe calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care-l făcuse pe Israel să păcătuiască.
54 L-a slujit pe Baal, s-a închinat înaintea lui şi l-a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, [făcând] tot ce făcuse tatăl său.