1 După aceste lucruri, Nabot din Izreel avea o vie în Izreel, lângă palatul lui Ahab, regele din Samaria.
2 Ahab i-a spus lui Nabot: „Dă-mi mie via ta să fac o grădină de verdeţuri, căci este foarte aproape de casa mea. Iar eu îţi voi da în locul ei o vie mai bună sau, dacă este mai bun în ochii tăi, îţi voi da preţul ei în argint”.
3 Nabot, însă, i-a răspuns lui Ahab: „Să mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!”.

4 Ahab a venit acasă trist şi mâniat din cauza cuvântului pe care i-l spusese Nabot din Izreel: „Nu-ţi voi da moştenirea părinţilor mei!”. S-a culcat pe pat, şi-a întors faţa şi n-a mâncat nimic.
5 A venit la el Izabela, soţia lui, şi i-a zis: „De ce este trist sufletul tău şi nu vrei să mănânci nimic?”.
6 El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabot din Izreel şi i-am zis: «Dă-mi via ta pe bani sau, dacă îţi place, îţi dau o [altă] vie în locul ei». Dar el a zis: «Nu pot să-ţi dau via mea!»”.
7 Atunci, Izabela, soţia lui, i-a zis: „Nu tu domneşti acum peste Israel? Ridică-te, mănâncă pâine şi înveseleşte-ţi inima! Eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel”.

8 [Izabela] a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, le-a sigilat cu sigiliul lui Ahab şi le-a trimis bătrânilor şi conducătorilor care erau în cetatea lui şi locuiau cu Nabot.
9 Şi a scris în scrisoare: „Vestiţi un post şi puneţi-l pe Nabot în fruntea poporului!
10 Puneţi doi oameni de nimic în faţa lui să dea mărturie: «L-ai blestemat pe Dumnezeu şi pe rege». Apoi scoateţi-l, băteţi-l cu pietre, ca să moară!”.

11 Oamenii din cetatea lui [Nabot], bătrânii şi conducătorii care locuiau în cetate, au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea.
12 Au vestit un post şi l-au pus pe Nabot în fruntea poporului.
13 Cei doi oameni de nimic au venit şi s-au aşezat în faţa lui. [Aceşti] oameni de nimic au dat mărturie împotriva lui Nabot, zicând: „Nabot i-a blestemat pe Dumnezeu şi pe rege!”. L-au scos afară din cetate, l-au bătut cu pietre şi a murit.
14 Au trimis să i se zică Izabelei: „Nabot a fost bătut cu pietre şi a murit”.
15 Când a auzit Izabela că Nabot fusese bătut cu pietre şi că murise, i-a zis lui Ahab: „Ridică-te şi ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, care a refuzat să ţi-o dea pe argint; căci Nabot nu mai este viu, ci a murit”.
16 Când a auzit Ahab că Nabot a murit, s-a ridicat Ahab ca să coboare la via lui Nabot din Izreel şi s-o ia în stăpânire.

17 Atunci, cuvântul Domnului a fost [adresat] lui Ilie, cel din Tişbe:
18 „Ridică-te şi coboară înaintea lui Ahab, regele lui Israel, la Samaria! Iată-l, este în via lui Nabot, unde a coborât ca s-o ia în stăpânire.
19 Să-i spui: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Tu ai ucis şi ai pus mâna!› ». Şi să-i [mai] spui: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹În locul în care câinii au lins sângele lui Nabot, vor linge câinii şi sângele tău› »”.
20 Ahab i-a zis lui Ilie: „M-ai găsit, duşmanule!”. Iar el a zis: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut ca să faci ce este rău în ochii Domnului”.
21 Iată, [spune Domnul] «voi face să vină răul peste tine şi voi mătura în urma ta; îl voi nimici pe orice [om] de parte bărbătească al lui Ahab, fie legat, fie liber, în Israel.
22 Voi face casei tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi casei lui Baeşa, fiul lui Ahia, din cauza mâniei cu care m-ai mâniat şi pentru că l-ai făcut pe Israel să păcătuiască»”.
23 Domnul a vorbit şi despre Izabela zicând: „Câinii o vor mânca pe Izabela lângă zidul Izreelului.
24 Pe cel al lui Ahab care va muri în cetate, câinii îl vor mânca; iar pe cel care va muri în câmp, îl vor mânca păsările cerului”.

25 Într-adevăr, nu a fost [nimeni] ca Ahab care să se fi vândut să facă ce este rău în ochii Domnului şi pe care l-a sedus Izabela, soţia lui.
26 El a lucrat foarte urât, mergând după idoli, după toate cele pe care le-au făcut amoreii pe care-i alungase Domnul dinaintea fiilor lui Israel.

27 Când a auzit Ahab aceste cuvinte, şi-a sfâşiat hainele, şi-a pus un sac pe trup şi a postit. S-a culcat pe sac şi mergea încet.
28 Atunci, cuvântul Domnului i-a fost [adresat] lui Ilie, cel din Tişbe:
29 „Ai văzut cum s-a umilit Ahab înaintea mea? Pentru că s-a umilit înaintea mea, nu voi face să vină răul în timpul vieţii lui, ci în timpul vieţii fiului său voi face să vină răul peste casa lui!”.