1 Ben-Hadad, regele Siriei, şi-a adunat toţi vitejii. Cu el erau treizeci şi doi de regi, cai şi care. A urcat împotriva Samariei şi a făcut război împotriva ei.
2 A trimis mesageri la Ahab, regele lui Israel, în cetate.
3 Şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad: «Argintul tău şi aurul tău sunt ale mele. Soţiile tale şi fiii tăi buni sunt şi ei ai mei!»”.
4 Regele lui Israel i-a răspuns: „După cuvântul tău, stăpâne al meu, rege: şi eu sunt al tău şi tot ce am!”.

5 Mesagerii s-au întors şi au zis: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad: «Am trimis la tine să-ţi spună să-mi dai argintul tău, aurul tău, soţiile şi fiii tăi!
6 De aceea, mâine pe vremea aceasta, îi voi trimite la tine pe slujitorii mei ca să scotocească prin casa ta şi prin casele slujitorilor tăi: tot ceea ce va fi plăcut în ochii tăi, vor lua»”.

7 Regele lui Israel i-a chemat pe toţi bătrânii ţării şi a zis: „Recunoaşteţi şi vedeţi că acesta caută răul, pentru că a trimis la mine pentru soţiile şi copiii mei, pentru argintul şi aurul meu şi nu i-am refuzat”.
8 Toţi bătrânii şi tot poporul i-au zis lui Ahab: „Nu-l asculta şi nu fi de acord!”.
9 [Ahab] le-a zis mesagerilor lui Ben-Hadad: „Spuneţi-i domnului meu, regele: «Tot ceea ce ai trimis prima dată [să i se spună] slujitorului tău, voi face. Dar lucrul acesta nu pot să-l fac»”. Mesagerii au plecat şi i-au transmis cuvântul.

10 Ben-Hadad a trimis [să i se spună] lui Ahab: „Aşa să-mi facă zeii – ba mai rău – dacă va fi de ajuns praful din Samaria să umple mâinile întregului popor care este la picioarele mele!”.
11 Regele lui Israel a răspuns: „Să nu se laude cel care se încinge precum cel care se descinge!”.
12 Când [Hadad] a auzit cuvântul acesta – el stătea la băut cu mesagerii în corturi – le-a zis slujitorilor săi: „Dispuneţi-vă!”. Şi ei s-au dispus împotriva cetăţii.

13 Dar, iată, un profet s-a apropiat de Ahab, regele lui Israel, şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Ai văzut această mulţime mare? Iată, astăzi o dau în mâna ta ca să ştii că eu sunt Domnul!»”.
14 Ahab a zis: „Prin cine?”. Iar [profetul] a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul: «Prin slujitorii căpeteniilor de provincie»”. [Ahab] a zis: „Cine va începe lupta?”. [Profetul] a răspuns: „Tu”.

15 I-a numărat pe slujitorii căpeteniilor de provincie: erau două sute treizeci şi doi; după ei a numărat tot poporul; toţi fiii lui Israel erau şapte mii.
16 Au ieşit la amiază. Ben-Hadad bea şi se îmbăta în corturi, el şi cei treizeci şi doi de regi care îl ajutau.
17 Slujitorii căpeteniilor de provincie au ieşit mai întâi. S-a trimis la Ben-Hadad să-i aducă la cunoştinţă: „Au ieşit oameni din Samaria”.
18 El le-a zis: „Dacă au ieşit cu gând de pace, prindeţi-i vii; dacă au ieşit pentru luptă, prindeţi-i [tot] vii!”.
19 Ei, slujitorii căpeteniilor de provincie au ieşit din cetate, iar armata îi urma.
20 Fiecare şi-a lovit vecinul. Aram a fugit, iar Israel l-a urmărit. Ben-Hadad a scăpat [fugind] pe un cal; şi nişte călăreţi [au scăpat].
21 Regele lui Israel a ieşit, a lovit caii şi carele şi a făcut în Aram un mare măcel.

22 Atunci profetul s-a apropiat de regele lui Israel şi i-a zis: „Mergi, întăreşte-te, caută şi vezi ce ai de făcut căci anul viitor regele lui Aram va veni împotriva ta!”.

23 Slujitorii regelui din Aram i-au zis: „Dumnezeul lor este un dumnezeu al munţilor, de aceea au fost mai puternici decât noi. Dar dacă vom lupta cu ei în câmpie, vom fi mai puternici decât ei.
24 Fă şi lucrul acesta: fă să se întoarcă regii fiecare la casa lui şi pune guvernatori în locul lor!
25 Fă-ţi o armată ca armata pe care ai pierdut-o, cai şi care, ca să luptăm cu ei în câmpie şi vom fi mai puternici decât ei”. El a ascultat de sfatul lor şi a făcut aşa.

26 Anul următor, Ben-Hadad l-a adunat pe Aram şi a urcat la Afec ca să lupte împotriva lui Israel.
27 Fiii lui Israel s-au adunat, şi-au făcut provizii şi au ieşit înaintea lor. Fiii lui Israel şi-au fixat tabăra în faţa lor ca două turme mici de capre. Aram umplea ţara.

28 Un om al lui Dumnezeu s-a apropiat şi i-a zis regelui lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentru că Aram a zis: ‹Domnul este un dumnezeu al munţilor şi nu un dumnezeu al văilor›, voi da toată această mulţime mare în mâinile tale şi veţi şti că eu sunt Domnul»”.
29 Au stat în tabără unii în faţa celorlalţi [timp de] şapte zile. În ziua a şaptea s-au apropiat în luptă şi fiii lui Israel l-au lovit pe Aram – o sută de mii de pedestraşi – într-o singură zi.
30 Supravieţuitorii au fugit la Afec, în cetate. Dar a căzut zidul peste douăzeci şi şapte de mii de supravieţuitori.

Iar Ben-Hadad a fugit în cetate, în camera dinăuntru.
31 Slujitorii lui [Ben-Hadad] i-au zis: „Iată, am auzit că regii casei lui Israel sunt regi îndurători; să ne punem saci în jurul coapselor noastre, funii pe capetele noastre şi să ieşim la regele lui Israel: poate va lăsa sufletul tău să trăiască”.
32 Şi-au încins coapsele cu saci şi capetele cu funii, au venit la regele lui Israel şi i-au zis: „Slujitorul tău Ben-Hadad a zis: «Lasă-mi, te rog, sufletul să trăiască!»”. [Ahab] a răspuns: „Este încă în viaţă? Este fratele meu!”.
33 Oamenii aceştia au luat lucrul acesta ca semn bun, s-au grăbit să îl creadă şi au zis: „Ben-Hadad este fratele tău?”. El a zis: „Mergeţi şi aduceţi-l!”. Ben-Hadad a ieşit la el şi l-a urcat pe car.
34 [Ben-Hadad] i-a zis: „Îţi voi da înapoi cetăţile pe care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău; poţi să-ţi faci străzi în Damasc aşa cum a făcut tatăl meu în Samaria”. [Ahab] a zis: „Prin alianţa [aceasta] te voi lăsa să pleci”. Au încheiat alianţa şi i-a dat drumul.

35 Unul dintre fiii profeţilor i-a zis aproapelui său, la cuvântul Domnului: „Loveşte-mă!”. Dar omul a refuzat să-l lovească.
36 Atunci el i-a zis: „Pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, când vei pleca de la mine, un leu te va ucide”. Şi, când a plecat de la el, l-a întâlnit un leu şi l-a ucis.
37 A găsit un alt om şi i-a zis: „Loveşte-mă!”. Omul l-a lovit şi l-a rănit.
38 Profetul a mers şi a stat înaintea regelui pe drum. S-a prefăcut că este altcineva cu un văl [pe care l-a pus] pe ochii săi.
39 Când a trecut regele, [profetul] a strigat către rege, zicând: „Slujitorul tău era în mijlocul luptei şi, iată, un om s-a îndepărtat, a venit la mine şi mi-a zis: «Ai grijă de omul acesta! Dacă va lipsi, atunci viaţa ta va fi pentru viaţa lui sau îmi vei cântări un talant de argint».
40 Dar în timp ce slujitorul tău trebăluia pe ici şi pe colo, iată, [omul acela] a dispărut”. Atunci regele lui Israel i-a zis: „Aşa este judecata ta! Tu [însuţi] ai decis-o!”.
41 [El] s-a grăbit să-şi îndepărteze vălul de pe ochi, iar regele lui Israel l-a recunoscut că era unul dintre profeţi.
42 [Profetul] i-a zis regelui: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentru că l-ai lăsat să-ţi scape din mână pe omul [sortit] nimicirii, viaţa ta va fi în locul vieţii lui şi poporul tău în locul poporului său»”.
43 Regele lui Israel a mers acasă trist şi mâniat şi a ajuns în Samaria.