1 Ahab i-a adus la cunoştinţă Izabelei tot ce făcuse Ilie şi cum i-a ucis cu sabia pe toţi profeţii.
2 Izabela a trimis un mesager la Ilie să-i spună: „Aşa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – dacă mâine pe vremea aceasta nu voi face sufletul tău ca sufletul unuia dintre ei!
3 [Ilie], când a văzut, s-a ridicat şi a mers pentru a-şi salva viaţa; a ajuns la Beer-Şeba, [care e] în Iuda, şi l-a lăsat acolo pe slujitorul său.
4 Iar el a mers în pustiu cale de o zi; a ajuns şi a şezut sub un ienupăr. Atunci a cerut să moară, zicând: „Ajunge, acum, Doamne, ia-mi viaţa, pentru că nu sunt mai bun decât părinţii mei!”.
5 S-a întins şi a adormit sub ienupăr. Dar, iată, un mesager l-a atins şi i-a spus: „Ridică-te şi mănâncă!”.
6 Atunci a văzut aproape de capul său o turtă coaptă pe pietre şi un urcior cu apă. A mâncat şi a băut; apoi s-a întins din nou.
7 Dar îngerul Domnului s-a întors pentru a doua oară, l-a lovit şi i-a zis: „Ridică-te şi mănâncă, pentru că e lung pentru tine drumul!”.
8 El s-a sculat, a mâncat şi a băut; şi, cu puterea acelei hrane, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la muntele lui Dumnezeu, Horeb.

9 A ajuns acolo, la peşteră, şi a adormit acolo; şi, iată, [a fost adresat] un cuvânt al Domnului către el: „Ce faci aici, Ilie?”.
10 El a răspuns: „Sunt plin de zel pentru Domnul Dumnezeul Sabaot, pentru că au abandonat alianţa ta fiii lui Israel, au demolat altarele tale şi i-au ucis cu sabia pe profeţii tăi; am rămas doar eu, însă caută viaţa mea pentru a o lua”.
11 [Domnul] i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte în faţa Domnului, deoarece, iată, Domnul e pe punctul să treacă!”. Atunci a fost un vânt mare şi puternic, să rupă munţii şi să despice stâncile în faţa Domnului; dar nu era în vânt Domnul. După vânt a fost un cutremur de pământ; dar nu era în cutremur Domnul.
12 După cutremur a fost un foc; dar nu era în foc Domnul; după foc a fost un sunet de linişte adâncă.
13 Când l-a auzit Ilie, şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la intrarea peşterii; şi, iată, a fost o voce către el: „Ce faci aici, Ilie?”.
14 El a răspuns: „Sunt plin de zel pentru Domnul Dumnezeul Sabaot, pentru că au abandonat alianţa ta fiii lui Israel, au demolat altarele tale şi i-au ucis cu sabia pe profeţii tăi; am rămas doar eu, însă caută viaţa mea pentru a o lua”.

15 Domnul i-a spus: „Mergi, întoarce-te pe strada ta, spre pustiul Damascului; când ajungi, unge-l pe Hazael rege peste Aram,
16 pe Iehu, fiul lui Nimsi, unge-l rege peste Israel şi pe Elizeu, fiul lui Şafat din Abel-Mehola unge-l profet în locul tău!
17 Pe cel care va scăpa de sabia lui Hazael, îl va ucide Iehu, iar pe cel care va scăpa de sabia lui Iehu îl va ucide Elizeu.
18 Dar am păstrat în Israel şapte mii [de oameni] ai căror genunchi nu s-au plecat înaintea lui Baal şi ale căror guri nu l-au sărutat”.

19 [Ilie] a plecat de acolo şi l-a găsit pe Elizeu, fiul lui Şafat. El ara cu douăsprezece perechi de boi înaintea lui, iar el era cu a douăsprezecea [pereche]. Ilie a trecut pe lângă el şi şi-a aruncat mantaua peste el.
20 [Elizeu] a părăsit boii, a alergat după Ilie şi i-a zis: „Lasă-mă să-i sărut pe tatăl meu şi pe mama mea şi voi veni după tine!”. [Ilie] i-a răspuns: „Mergi şi întoarce-te, căci [ştii] ce ţi-am făcut!”.
21 S-a întors din urma lui, a luat o pereche de boi, i-a înjunghiat, iar cu plugul de la [aceşti] boi le-a fiert carnea, a dat-o poporului şi au mâncat. Apoi s-a ridicat, a mers după Ilie şi i-a slujit.