1 După multe zile, cuvântul Domnului a fost [adresat] către Ilie în al treilea an, zicând: „Mergi şi arată-te lui Ahab ca să dau ploaie pe faţa pămânului!”.
2 Ilie a mers să i se arate lui Ahab.

Era foamete grea în Samaria.
3 Ahab l-a chemat pe Obadia, cel care era [administrator] peste palat. Obadia se temea mult de Domnul.
4 Când Izabela căuta să-i nimicească pe profeţii Domnului, Obadia a luat o sută de profeţi şi i-a ascuns câte cincizeci în peşteră şi se îngrijea de ei cu pâine şi apă.
5 Ahab i-a zis lui Obadia: „Mergi în ţară la toate izvoarele de apă şi la toate pâraiele; poate vom găsi iarbă ca să păstrăm în viaţă caii şi catârii şi să nu-i nimicim dintre animalele noastre.
6 Şi-au împărţit ţara ca s-o străbată. Ahab a plecat singur pe un drum, iar Obadia a plecat singur pe un [alt] drum.
7 Pe când Obadia era pe drum, iată, Ilie [i-a ieşit] înainte. Obadia, recunoscându-l, a căzut cu faţa [la pamânt] şi a zis:„Tu eşti, stăpânul meu, Ilie?”
8 El i-a răspuns: „Eu sunt! Mergi şi spune-i stăpânului tău: «Iată, Ilie este [pe aici]!»”.
9 Dar Obadia a zis: „Ce păcat am făcut ca să-l dai pe slujitorul tău în mâna lui Ahab ca să mă omoare?
10 Viu este Domnul că nu este popor sau regat unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute. Şi când se spunea că nu eşti acolo, punea regatul sau poporul să jure că nu te-a găsit.
11 Şi acum tu zici: «Du-te şi spune-i stăpânului tău: ‹Iată, Ilie este [pe aici]!› »?
12 Când voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu ştiu unde. Eu voi merge şi-i voi spune lui Ahab şi el nu te va găsi şi mă va ucide. Iar slujitorul tău se teme de Domnul din tinereţea mea.
13 Nu i s-a adus la cunoştinţă oare domnului meu ce am făcut când Izabela căuta să-i ucidă pe profeţii Domnului? Cum am ascuns dintre profeţii Domnului câte cincizeci într-o peşteră şi m-am îngrijit de ei cu pâine şi cu apă?
14 Şi acum tu zici: «Du-te şi spune-i stăpânului tău: ‹Iată, Ilie este [pe aici]!› »?. El mă va ucide”.
15 Dar Ilie a zis: „Viu este Domnul Sabaot, în faţa căruia stau, că astăzi mă voi arăta lui [Ahab]!”.
16 Obadia a mers în întâmpinarea lui Ahab şi i-a adus la cunoştinţă. Iar Ahab a mers în întâmpinarea lui Ilie.

17 Când Ahab l-a văzut pe Ilie, i-a zis Ahab: „Tu eşti cel care îl tulbură pe Israel!”.
18 Ilie a răspuns: „Nu eu îl tulbur pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, fiindcă aţi părăsit poruncile Domnului şi te-ai dus după Baali.
19 Acum, trimite şi adună tot Israelul la mine pe muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de profeţi ai lui Baal şi pe cei patru sute de profeţi ai Aşerei care mănâncă la masa Izabelei!”.

20 Ahab a trimis [poruncă] la toţi fiii lui Israel şi i-a adunat pe profeţi pe muntele Carmel.
21 Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis:
„Până când vă veţi clătina în două părţi? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după el, iar dacă este Baal, mergeţi după el!”. Însă poporul nu i-a răspuns nimic.
22 Ilie a zis poporului: „Eu singur am rămas profet al Domnului, iar profeţii lui Baal sunt patru sute cincizeci.
23 Să ni se dea doi tauri. Ei să-şi aleagă un taur pe care să-l taie în bucăţi şi să-l pună pe lemne, dar să nu pună foc. Eu voi pregăti celălalt taur, îl voi pune pe lemne, dar nu voi pune foc.
24 Să chemaţi numele dumnezeului vostru şi eu voi chema numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela este Dumnezeu”. Tot poporul a răspuns: „Este bun lucrul [acesta]”.
25 Ilie le-a zis profeţilor lui Baal: „Alegeţi-vă un taur şi pregătiţi-l voi mai întâi, căci sunteţi mai mulţi! Invocaţi numele dumnezeului vostru, dar nu puneţi foc!”.
26 Ei au luat taurul care le-a fost dat şi l-au pregătit. Au invocat numele lui Baal de dimineaţă până la amiază, zicând: „Baal, răspunde-ne!”. Dar nu a fost niciun sunet şi nimeni să răspundă. Şi săltau lângă altarul pe care îl făcuseră.
27 La amiază, Ilie îşi bătea joc de ei, zicând: „Strigaţi cu glas mai puternic căci este dumnezeu! Poate că se gândeşte [la ceva] sau e plecat în călătorie sau e pe drum; poate doarme şi se va trezi!”.
28 Ei au strigat mai tare şi-şi făceau tăieturi cu săbii şi cuţite până s-au umplut de sânge.
29 După ce a trecut miezul zilei, au început să delireze până când se aducea ofranda, dar nu a fost niciun sunet, nimeni ca să răspundă şi nici un semnal de atenţie.

30 Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine!”. Şi tot poporul s-a apropiat de el. Ilie a reparat altarul Domnului care fusese dărâmat.
31 A luat douăsprezece pietre, după numărul triburilor fiilor lui Iacob către care fusese [adresat] cuvântul Domnului: „Israel va fi numele tău!”.
32 A construit cu [aceste] pietre un altar pentru numele Domnului şi a făcut un şanţ de mărimea a două sea de sămânţă de jur împrejurul altarului.
33 A aşezat lemnele, a tăiat în bucăţi taurul şi l-a pus pe lemne.
34 Apoi a zis: „Umpleţi patru vase cu apă şi vărsaţi-le peste arderea de tot şi peste lemne!”. Apoi a zis: „Mai faceţi o dată!”. Şi au mai făcut o dată. Iar a zis: „[Faceţi-o] pentru a treia oară!”. Şi ei au făcut a treia oară.
35 Apa curgea în jurul altarului, ba chiar şi şanţul s-a umplut cu apă.
36 Când se aducea ofranda, profetul Ilie s-a apropiat şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac şi al lui Israel: fă să se ştie astăzi că tu eşti Dumnezeu în Israel şi eu sunt slujitorul tău! Şi că prin cuvântul tău am făcut toate aceste lucruri.
37 Răspunde-mi, Doamne! Răspunde-mi ca să cunoască poporul acesta că tu, Doamne, eşti Dumnezeu şi că tu le întorci inima înapoi!”.
38 Atunci a căzut foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi praful şi a supt apa care era în şanţ.
39 Tot poporul a văzut, a căzut cu faţa [la pământ] şi a zis: „Domnul, el este Dumnezeu! Domnul, el este Dumnezeu!”.
40 Ilie le-a zis: „Prindeţi-i pe profeţii lui Baal! Nimeni să nu scape dintre ei!”. Ei i-au prins, iar Ilie i-a dus la pârâul Chişon şi i-a înjunghiat acolo.

41 Apoi Ilie i-a zis lui Ahab: „Mergi, mănâncă şi bea căci este un vuiet mare de ploaie!”.
42 Ahab a mers să mănânce şi să bea. Ilie însă a urcat pe vârful Carmelului, s-a aplecat la pământ şi şi-a pus faţa între genunchi.
43 I-a zis slujitorului său: „Mergi şi priveşte spre mare!”. El s-a dus, a privit şi a zis: „Nu este nimic”. Dar [Ilie] i-a zis: „Întoarce-te de şapte ori!”.
44 A şaptea oară, [slujitorul] a zis: „Iată, un nor mic cât palma unui om se ridică dinspre mare!”. Atunci [Ilie] a zis: „Mergi şi spune-i lui Ahab: «Înhamă şi coboară ca să nu te împiedice ploaia!»”.
45 În câteva clipe cerul s-a întunecat de nori. Şi a fost vânt şi ploaie mare. Ahab a încălecat şi a plecat la Izreel.
46 Mâna Domnului a venit peste Ilie. Şi-a încins coapsele şi a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.