1 Ilie din Tişbe, unul dintre locuitorii din Galaad, i-a zis lui Ahab: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, în faţa căruia stau, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie decât la cuvântul meu”.

2 Cuvântul Domnului a fost [adresat] către [Ilie]:
3 „Pleacă de aici, întoarce-te spre răsărit şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului!
4 Vei bea apă din pârâu şi am poruncit corbilor să se îngrijească de tine acolo”.
5 El a plecat şi a făcut după cuvântul Domnului. A mers şi a locuit lângă pârâul Cherit care este în faţa Iordanului.
6 Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi pâine şi carne seara, iar el bea apă din pârâu.
7 Dar după ceva timp, pârâul a secat căci nu mai fusese ploaie în ţară.

8 Atunci, cuvântul Domnului i-a fost [adresat] lui [Ilie]:
9 „Ridică-te, mergi la Sarepta din Sidon şi rămâi acolo! Iată, am poruncit acolo unei femei văduve să se îngrijească de tine!”.
10 [Ilie] s-a ridicat şi a mers la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, iată, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a strigat către ea şi i-a zis: „Adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas ca să beau!”.
11 Ea a plecat ca să-i aducă, iar el a strigat către ea: „Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine!”.
12 Ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău că nu am nimic copt, ci doar un pumn de făină într-un vas şi puţin ulei într-un urcior. Iată, strâng două vreascuri ca să merg să pregătesc pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri”.
13 Ilie i-a zis: „Nu te teme, mergi şi fă după cuvântul tău! Dar fă pentru mine o turtă mică mai întâi şi adu-mi-o; apoi vei face pentru tine şi pentru fiul tău!
14 Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel:

«Vasul cu făină nu se va termina
şi urciorul cu untdelemn nu se va împuţina
până în ziua când Domnul
va da ploaie peste faţa pământului»”.
15 Ea a mers şi a făcut după cuvântul lui Ilie. Şi au mâncat el, ea şi casa ei mult timp.
16 Vasul cu făină nu s-a terminat şi urciorul cu untdelemn nu s-a împuţinat, după cuvântul Domnului pe care l-a spus prin Ilie.

17 După aceea, s-a îmbolnăvit fiul femeii, stăpâna casei. Boala lui a fost foarte grea până când nu a mai rămas în el suflare.
18 [Femeia] i-a zis lui Ilie: „Ce este între mine şi tine, om al lui Dumnezeu? Ai venit la mine să-mi aminteşti nelegiuirea şi să faci să-mi moară fiul?”.
19 El i-a răspuns: „Dă-mi-l pe fiul tău!”. El l-a luat de la sânul ei, l-a urcat în camera de sus unde locuia el şi l-a culcat pe patul lui.
20 Apoi l-a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeul meu, oare chiar vrei să-i faci rău văduvei care mă găzduieşte la ea şi să faci să-i moară fiul?”.
21 S-a întins de trei ori peste copil, l-a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeul meu, fă, te rog, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!”.
22 Domnul a ascultat glasul lui Ilie şi s-a întors sufletul copilului în el şi a fost viu.
23 Ilie a luat copilul, l-a coborât din camera de sus în casă şi l-a dat mamei lui. Şi a zis Ilie:
„Iată, fiul tău este viu!”.
24 Femeia i-a zis lui Ilie: „Acum ştiu că eşti un om al lui Dumnezeu şi cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!”.