1 În anul al treilea al lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel, a domnit Ezechia, fiul lui Ahaz, regele lui Iuda.
2 Avea douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Numele mamei sale era Abi, fiica lui Zaharia.
3 El a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului, conform cu tot ce a făcut David, tatăl său.
4 A îndepărtat înălţimile, a sfărâmat stelele, a tăiat Aşerele şi a tăiat în bucăţi şarpele de bronz pe care-l făcuse Moise, căci până în zilele acelea fiii lui Israel îi aduceau tămâie şi-l numeau Nehuştan.

5 El şi-a pus încrederea în Domnul Dumnezeul lui Israel. După el nu a mai fost nimeni ca el între toţi regii lui Iuda şi nici nu a fost înaintea lui.
6 El s-a alipit de Domnul, nu s-a îndepărtat de el şi a păzit poruncile pe care i le dăduse Domnul lui Moise.
7 Domnul a fost cu el şi avea succes oriunde ieşea: s-a răzvrătit împotriva regelui Asiriei şi nu i-a slujit.
8 El i-a lovit pe filisteni până la Gaza şi tot teritoriul lor, de la turnul străjerilor până la cetatea întărită.

9 În anul al patrulea al regelui Ezechia, adică în al şaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel, Salmanasar, regele Asiriei, a urcat împotriva Samariei şi a asediat-o.
10 Au asediat-o de la începutul anului al treilea până în anul al şaselea al lui Ezechia, adică al nouălea an al lui Osea, regele lui Israel, şi au capturat Samaria.
11 Regele Asiriei l-a deportat pe Israel în Asiria şi l-a aşezat la Halah şi Habor, lângă râul Gozan, şi în cetăţile mezilor,
12 pentru că nu au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor şi au încălcat alianţa lui cu tot ceea ce poruncise Moise, slujitorul Domnului: nu au ascultat şi nu au împlinit.

13 În anul al paisprezecelea al regelui Ezechia, Senaherib, regele Asiriei, a urcat împotriva tuturor cetăţilor întărite din Iuda şi le-a cucerit.
14 Ezechia, regele lui Iuda, a trimis la regele Asiriei, la Lachiş, să-i spună: „Am greşit! Retrage-te de la mine şi ceea ce îmi vei impune voi face. Regele Asiriei i-a impus lui Ezechia, regele lui Iuda, trei sute de talanţi de argint şi treizeci de talanţi de aur.
15 Ezechia a dat tot argintul care se afla în templul Domnului şi în vistieriile palatului regelui.
16 Atunci, Ezechia, regele lui Iuda, a despuiat porţile templului Domnului şi uşorii [de aurul] pe care Ezechia, regele lui Iuda, le împodobise şi le-a dat regelui Asiriei.

17 Regele Asiriei i-a trimis din Lachiş la Ierusalim, la regele Ezechia, pe Tartan, Rab-Saris şi pe Rab-Şache cu o armată puternică. Au plecat şi au mers la Ierusalim. Au mers, au ajuns şi au stat la canalul de la cisterna de sus, care este pe drumul de pe câmpul înălbitorului.
18 L-au chemat pe rege. Şi au ieşit la ei Eliachim, fiul lui Hilchia, [responsabil] peste palat, Şebna, secretarul, şi Ioah, fiul lui Asaf, cronicarul.
19 Rab-Şache le-a zis: „Spuneţi-i lui Ezechia: «Aşa vorbeşte regele cel mare, regele Asiriei: ‹Ce este încrederea aceasta cu care te încrezi?
20 Tu ai zis, dar sunt vorbe ale buzelor: Este sfat şi putere pentru război. Acum, în cine ţi-ai pus încrederea că te-ai răzvrătit împotriva mea?
21 Iată, ţi-ai pus încrederea în toiagul acela de trestie frântă, în Egipt, pe care, dacă se va rezema cineva, îşi va înţepa palma şi o va străpunge. Aşa este Faraon, regele Egiptului, pentru toţi cei care se încred în el.
22 Dacă îmi veţi spune: ‹În Domnul Dumnezeul nostru ne încredem›. Nu este oare el acela ale cărui înălţimi şi altare Ezechia le-a îndepărtat zicându-i lui Iuda şi Ierusalimului: ‹Înaintea acestui altar să vă închinaţi în Ierusalim!›?
23 Acum, primeşte o garanţie de la stăpânul meu, regele Asiriei! Îţi dau două mii de cai dacă poţi să încaleci călăreţi pe ei.
24 Cum vei putea să înfrunţi pe unul dintre comandanţii cei mai mici, slujitori ai stăpânului meu? Şi tu îţi pui încrederea în Egipt pentru care şi călăreţi!
25 Oare împotriva voinţei Domnului am venit eu împotriva acestui loc ca să-l distrug? Domnul mi-a zis: ‹Mergi împotriva acestei ţări şi distruge-o!› »”.

26 Eliachim, fiul lui Hilchia, Şebna şi Ioah i-au zis lui Rab-Şache: „Vorbeşte cu slujitorii tăi în aramaică, fiindcă o înţelegem; nu ne vorbi în iudaică în auzul poporului de pe zid!”.
27 Rab-Şache le-a răspuns: „Oare la stăpânul tău şi la tine m-a trimis stăpânul meu să spun aceste vorbe? Oare nu oamenilor care stau pe zid să-şi mănânce excrementele şi să-şi bea urina împreună cu voi?”.

28 Atunci Rab-Şache a stat în picioare şi a strigat cu glas tare în iudaică: „Ascultaţi cuvântul regelui cel mare, regele Asiriei!
29 Aşa vorbeşte regele: «Să nu vă înşele Ezechia, căci nu va putea să vă scape din mâna mea!
30 Să nu vă facă Ezechia să vă încredeţi în Domnul, zicând: ‹Domnul ne va scăpa şi cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile regelui Asiriei› ».
31 Nu ascultaţi de Ezechia, căci aşa vorbeşte regele Asiriei: «Faceţi pace cu mine şi ieşiţi înaintea mea! Şi fiecare va mânca din via lui şi din smochinul lui şi va bea din apele fântânii lui,
32 până când voi veni şi vă voi duce într-o ţară ca ţara voastră, ţară cu grâu şi cu vin, ţară cu pâine şi vii, ţară cu măslini pentru untdelemn şi miere: veţi trăi şi nu veţi muri. Nu ascultaţi de Ezechia, care vă înşală, zicând: ‹Domnul ne va elibera›.
33 Au eliberat dumnezeii neamurilor – fiecare ţara lui – din mâna regelui Asiriei?
34 Unde sunt dumnezeii din Hamat şi din Arpad? Unde sunt dumnezeii din Sefarvaim, Hena şi Iva? Au eliberat ei Samaria din mâna mea?
35 Care este [dumnezeul] dintre toţi dumnezeii acestor ţări care şi-a eliberat ţara din mâna mea, ca Domnul să poată să elibereze Ierusalimul din mâna mea?»”.
36 Poporul a tăcut şi nu a răspuns nimic; căci regele poruncise, zicând: „Nu răspundeţi!”.

37 Eliachim, fiul lui Hilchia, [responsabilul] peste palat, Şebna, secretarul, şi Ioah, fiul lui Asaf, cronicarul, au venit la Ezechia cu hainele sfâşiate şi i-au spus cuvintele lui Rab-Şache.