1 Când a auzit regele Ezechia, şi-a sfâşiat hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus în templul Domnului.
2 I-a trimis pe Eliachim, [responsabilul] peste palat, pe Şebna, secretarul, şi pe preoţii cei mai bătrâni acoperiţi cu saci la profetul Isaia, fiul lui Amoţ.
3 I-au zis: „Aşa vorbeşte Ezechia: «Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ruşine; căci copiii sunt aproape să se nască, dar [femeia] nu are putere să îi nască.
4 Poate că Domnul Dumnezeul tău a auzit toate cuvintele lui Rab-Şache pe care l-a trimis regele Asiriei, stăpânul său, să-l batjocorască pe Dumnezeul cel viu şi să-l pedepsească Domnul Dumnezeul tău pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalţă o rugăciune pentru cei care au mai rămas şi mai există!”.

5 Slujitorii regelui Ezechia s-au dus la Isaia.
6 Isaia le-a zis: „Aşa să spuneţi stăpânului vostru: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Nu-ţi fie teamă de cuvintele pe care le-ai auzit şi prin care m-au insultat slujitorii regelui Asiriei›!
7 Iată, voi pune în el un duh. Când va auzi o veste, se va întoarce în ţara lui şi-l voi face să cadă de sabie în ţara lui»”.

8 Rab-Şache s-a întors şi l-a găsit pe regele Asiriei luptând împotriva [cetăţii] Libna, căci auzise că plecase din Lachiş.
9 Atunci, [regele Asiriei] a auzit despre Tirhaca, regele din Cuş, spunându-se: „Iată, a ieşit să lupte împotriva ta”.

El s-a întors şi a trimis mesageri la regele Ezechia, zicând:
10 „Aşa să-i spuneţi lui Ezechia, regele lui Iuda: «Să nu te înşele Dumnezeul tău în care te încrezi, zicând: ‹Nu va fi dat Ierusalimul în mâinile regelui Asiriei›.
11 Iată, ai auzit ce au făcut regii Asiriei tuturor ţărilor pe care le-au nimicit. Iar tu vei scăpa?
12 I-au eliberat pe ei dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit părinţii mei: Gozan, Haran, Reţef şi pe fiii lui Eden din Telasar?
13 Unde este regele din Hamat, regele din Arpad şi regele cetăţii Sefarvaim, din Hena şi Iva?»”.

14 Ezechia a luat scrisorile din mâna mesagerilor şi le-a citit. Apoi a urcat în templul Domnului. Ezechia le-a deschis înaintea Domnului.

15 Ezechia s-a rugat înaintea Domnului şi a zis:

„Doamne Dumnezeule al lui Israel,
care şezi peste heruvimi!
Tu eşti singurul Dumnezeu
pentru toate stăpânirile pământului!
Tu ai făcut cerul şi pământul.
16 Pleacă-ţi, Doamne, urechea şi ascultă!
Deschide-ţi, Doamne, ochii şi vezi!
Ascultă cuvintele lui Senaherib
pe care le-a trimis ca să-l insulte pe Dumnezeul cel viu!

17 Este adevărat, Doamne,
că regii Asiriei au distrus popoare şi ţări.

18 I-au dat pe zeii lor în foc,
căci ei nu erau dumnezei,
ci lucrarea mâinilor oamenilor
din lemn şi din piatră.
Şi au pierit.

19 Acum, Doamne Dumnezeul nostru,
eliberează-ne din mâna lui!
Şi vor şti toate stăpânirile pământului
că numai tu, Doamne, eşti Dumnezeu”.

20 Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis la Ezechia să-i spună: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: «Am auzit rugăciunea pe care mi-ai adresat-o referitor la Senaherib, regele Asiriei».
21 Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: «Te dispreţuieşte şi râde de tine fecioara, fiica Sionului.
În urma ta dă din cap fiica Ierusalimului.

22 Pe cine l-ai dispreţuit şi l-ai insultat?
Împotriva cui ţi-ai ridicat glasul şi ţi-ai înălţat privirea?
Împotriva sfântului lui Israel!

23 Prin mesagerii tăi l-ai dispreţuit pe stăpânul meu, zicând:
‹Cu mulţimea carelor mele
am urcat pe vârful munţilor, pe coastele Libanului.
Voi tăia cedrii lui cei înalţi
şi chiparoşii lui cei aleşi.
Voi intra până la locuinţele lui cele mai îndepărtate,
până la pădurea lui cea mai deasă!

24 Am săpat şi am băut ape străine.
Am secat cu talpa picioarelor mele toate canalele Egiptului›.

25 Nu ai auzit oare?
Din timp am pregătit aceasta;
din zile îndepărtate am plănuit şi acum o fac.
Era [hotărât] ca tu să transformi cetăţi fortificate
într-un morman de ruine.

26 Locuitorii lor sunt slăbiţi de forţă,
înspăimântaţi şi făcuţi de ruşine.
Au ajuns ca iarba câmpului, ca verdeaţa,
ca grâul de pe acoperişuri,
uscat înainte de a ajunge la maturitate.

27 Dar eu ştiu când şezi, când ieşi şi când intri
şi când eşti furios împotriva mea.

28 Pentru că eşti furios împotriva mea
şi pentru că trufia ta a ajuns la urechile mele,
voi pune verigă în nările tale
şi zăbală între buzele tale
şi te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.

29 Acesta să-ţi fie semnul:
Anul acesta veţi mânca ceea ce creşte de la sine
şi al doilea an ce va răsări;
dar în al treilea an veţi semăna, veţi secera, veţi sădi vii
şi veţi mânca din rodul lor.

30 Cei scăpaţi ai casei lui Iuda care au rămas
din nou vor prinde rădăcină dedesubt
şi vor da rod deasupra.

31 Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă
şi cei scăpaţi din muntele Sionului.
Iată ce va face zelul Domnului Sabaot!».

32 De aceea, aşa vorbeşte Domnul împotriva regelui Asiriei:
«Nu va intra în cetatea aceasta,
nici nu va arunca săgeţi în ea;
nu va sta înaintea ei cu scuturi
şi nu va ridica şanţuri împotriva ei.

33 Pe drumul pe care a venit, pe acela se va întoarce
şi nu va intra în cetatea aceasta.
Oracolul Domnului!

34 Voi ocroti cetatea aceasta ca s-o eliberez
de dragul meu şi de dragul lui David, slujitorul meu»”.

35 În noaptea aceea, a ieşit îngerul Domnului şi a lovit în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Când s-au trezit dimineaţa, iată, toţi erau trupuri moarte.

36 Atunci Senaherib, regele Asiriei, şi-a ridicat [tabăra], a plecat şi s-a întors. A locuit la Ninive.
37 În timp ce el se închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec şi Sareţer, fiii săi, l-au lovit cu sabia. Apoi au fugit în ţara Ararat. Şi a domnit Esar-Hadon, fiul lui, în locul său.