1 Când Domnul a voit să îl înalţe pe Ilie într-o vijelie la cer, Ilie şi Elizeu au plecat de la Ghilgal.
2 Ilie i-a zis lui Elizeu: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel!”. Elizeu a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Şi au coborât la Betel.
3 Fiii profeţilor care erau la Betel au ieşit la Elizeu şi i-au zis: „Ştii că Domnul îl ia astăzi pe stăpânul tău de deasupra capului tău?”. El a răspuns: „Ştiu şi eu, dar tăceţi!”.
4 Ilie i-a zis: „Elizeu, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon!”. El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Şi au ajuns la Ierihon.
5 Fiii profeţilor care erau la Ierihon s-au apropiat de Elizeu şi i-au zis: „Ştii că Domnul îl ia astăzi pe stăpânul tău de deasupra capului tău?”. El a răspuns: „Ştiu şi eu, dar tăceţi!”.
6 Ilie i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan!”. El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Şi au plecat amândoi.

7 Cincizeci de oameni dintre fiii profeţilor au mers şi au stat în faţă, departe, iar ei amândoi erau lângă Iordan.
8 Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele care s-au despărţit într-o parte şi alta şi au trecut amândoi pe uscat.
9 După ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elizeu: „Cere ceva şi voi face pentru tine înainte de a fi luat de la tine!”. Elizeu a zis: „Să fie, te rog, două treimi din duhul tău asupra mea!”.
10 [Ilie] a zis: „Este grea cererea ta. Dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine, se va împlini; dacă nu, nu [se va împlini]”.
11 Pe când mergeau ei şi vorbeau, iată, un car de foc cu cai de foc i-a despărţit pe amândoi, iar Ilie a urcat într-o vijelie la cer.
12 Elizeu privea şi striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel şi cavaleria lui!”. Când nu l-a mai văzut, a apucat hainele lui şi le-a sfâşiat în două bucăţi.
13 A ridicat mantaua lui Ilie care căzuse de pe el şi a stat din nou pe malul Iordanului.

14 A ridicat mantaua lui Ilie care căzuse de pe el, a lovit apele şi a zis: „Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilie?”. A lovit apele şi ele s-au despărţit într-o parte şi alta şi Elizeu a trecut.
15 Fiii profeţilor care erau în faţa Ierihonului l-au văzut şi au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elizeu!”. I-au ieşit înainte şi s-au închinat până la pământ înaintea lui.
16 Ei i-au zis: „Iată sunt cincizeci de slujitori viteji ai tăi: să meargă şi să-l caute pe stăpânul tău! Poate nu l-a luat Duhul Domnului, ci l-a dus pe vreunul dintre munţi sau într-una dintre văi”. Dar el a zis: „Nu-i trimiteţi [nicăieri]!”.
17 Dar ei au insistat foarte mult. Atunci a zis: „Trimiteţi-i!”. Ei i-au trimis pe cei cincizeci de oameni: l-au căutat trei zile, dar nu l-au găsit.
18 Ei s-au întors la el. [Elizeu] locuia la Ierihon. Le-a zis: „Nu v-am spus să nu mergeţi?”.

19 Oamenii din cetate i-au zis lui Elizeu: „Iată, aşezarea cetăţii este bună, după cum vede domnul nostru; dar apele sunt rele şi pământul este neroditor!”.
20 El a zis: „Aduceţi-mi un vas nou şi puneţi sare în el!”. Iar ei i-au adus.
21 Apoi a ieşit la izvorul apelor, a aruncat sare în el şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Am vindecat apele acestea; nu va mai fi în ele nici moarte, nici sterilitate!»”.
22 Apele au fost vindecate până în ziua de zi, după cuvântul pe care-l rostise Elizeu.

23 Apoi a plecat de acolo la Betel. Pe când era pe drum, au ieşit nişte copii din cetate şi l-au dispreţuit, zicând: „Vino, pleşuvule! Vino, pleşuvule!”.
24 El s-a întors şi i-a văzut. I-a blestemat în numele Domnului; au ieşit doi urşi din pădure şi au sfâşiat dintre ei patruzeci şi doi de copii.
25 De aici a plecat spre muntele Carmel şi de acolo s-a întors în Samaria.