1 Ioram, fiul lui Ahab, a domnit peste Israel la Samaria în al optsprezecelea an al lui Iosafat, regele lui Iuda; a domnit doisprezece ani.
2 El a făcut ce este rău în ochii Domnului, dar nu ca tatăl său şi ca mama sa. A îndepărtat stâlpul lui Baal pe care îl făcuse tatăl său.
3 Însă a rămas ataşat de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, prin care l-a făcut pe Israel să păcătuiască: nu s-a îndepărtat de ele.

4 Meşa, regele din Moab, era stăpân de oi şi dădea tribut regelui lui Israel o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci cu lână.
5 Când a murit Ahab, regele din Moab s-a răzvrătit împotriva regelui lui Israel.

6 Regele Ioram a ieşit în ziua aceea din Samaria şi a numărat întreg Israelul.
7 A mers şi a trimis la Iosafat, regele lui Iuda, să-i spună: „Regele din Moab s-a răzvrătit împotriva mea; mergi cu mine în Moab la luptă?”. [Iosafat] a răspuns: „Merg! Eu voi fi ca tine, poporul meu, ca poporul tău, caii mei, ca ai tăi!”.
8 Şi a zis: „Pe ce drum mergem?”. [Ioram] a zis: „Pe drumul din pustiul Edom”.

9 Regele lui Israel, regele lui Iuda şi regele din Edom au plecat, s-au învârtit pe drum timp de şapte zile; nu mai aveau apă pentru tabără şi pentru animalele care erau cu ei.
10 Regele lui Israel a zis: „Aha! Domnul i-a chemat pe aceşti trei regi ca să-i dea în mâna lui Moab!”.
11 Iosafat a zis: „Este aici vreun profet al Domnului prin care să-l putem consulta pe Domnul?”. Unul dintre slujitorii regelui lui Israel a răspuns: „Este aici Elizeu, fiul lui Şafat, care turna apă pe mâinile lui Ilie”.
12 Iosafat a zis: „Cuvântul Domnului este cu el!”. Regele lui Israel, Iosafat şi regele din Edom au coborât la el.
13 Elizeu i-a zis regelui lui Israel: „Ce este între mine şi tine? Mergi la profeţii tatălui tău şi la profeţii mamei tale!”. „Nu! Căci Domnul i-a chemat pe aceşti trei regi ca să-i dea în mâinile lui Moab!”.
14 Elizeu a zis: „Viu este Domnul Sabaot în faţa căruia stau că, dacă nu aş ţine cont de Iosafat, regele lui Iuda, nu aş privi la tine şi la ţara ta.
15 Acum aduceţi-mi un cântăreţ la harpă!”. Şi pe când cânta cântăreţul din harpă, mâna Domnului a fost peste Elizeu.
16 Şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Faceţi în valea aceasta groapă lângă groapă!».
17 Căci aşa vorbeşte Domnul: «Nu veţi vedea vânt şi nu veţi vedea ploaie, dar valea aceasta se va umple de apă şi veţi bea voi, turmele voastre şi animalele voastre».
18 Şi aceasta este puţin lucru înaintea Domnului. El îl va da pe Moab în mâinile voastre.
19 Veţi lovi toate cetăţile fortificate şi toate cetăţile alese; veţi doborî toţi copacii buni, veţi astupa toate izvoarele de apă şi veţi distruge toate ogoarele bune cu pietre”.
20 Dimineaţa, când se aducea ofranda, iată, apa venea de pe drumul Edomului şi s-a umplut ţinutul de apă.

21 Întregul Moab a auzit că regii au venit să lupte împotriva lor şi i-au adunat pe toţi cei care puteau să se încingă, ca şi pe cei mai în vârstă, şi au stat la hotar.
22 S-au sculat dimineaţa şi, când soarele a strălucit deasupra apei, Moab a văzut în faţă apele roşii ca sângele.
23 Ei au zis: „Este sânge! Regii au scos sabia şi s-au lovit unii pe alţii: acum, la pradă, Moab!”.

24 Au venit în tabăra lui Israel, dar Israel s-a ridicat şi l-a lovit pe Moab, iar el a fugit dinaintea lor. Au intrat în [ţară] şi l-au bătut pe Moab.
25 Au dărâmat cetăţile şi a aruncat fiecare piatra sa pe ogoarele bune şi le-au umplut; au astupat toate izvoarele de apă şi au doborât toţi copacii buni până nu au lăsat nimic în Chir-Hareset; iar aruncătorii cu praştia l-au înconjurat şi l-au lovit.
26 Regele din Moab a văzut că lupta era prea puternică pentru el; atunci a luat cu sine şapte sute de oameni care mânuiau sabia ca să pătrundă până la regele din Edom, dar nu au putut.
27 L-a luat atunci pe fiul său – întâiul născut, care trebuia să domnească în locul lui – şi l-a adus ca ardere de tot pe zid. Dar a fost o mare mânie împotriva lui Israel, care s-a îndepărtat de el; şi s-a întors în ţară.