22
Iosia avea opt ani când a devenit rege şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim. Numele mamei sale era Iedida, fiica lui Adaia din Boţcat.
El a făcut ceea ce este drept în ochii Domnului şi a umblat în toate căile lui David, tatăl său: nu s-a abătut nici la dreapta, nici la stânga.
În anul al optsprezecelea al regelui Iosia, regele l-a trimis în templul Domnului pe Şafan, secretarul, fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam, zicându-i:
„Mergi la Hilchia, marele preot, ca să-ţi dea argintul care este adus în templul Domnului şi pe care îl adună de la popor paznicii de la intrare.
Să fie dat în mâna responsabilului cu cei care fac lucrarea în casa Domnului ca să-l dea celor care fac lucrarea care este în casa Domnului ca să repare spărtura casei:
tâmplarilor, constructorilor, zidarilor şi celor care cumpără lemn şi piatră cioplită ca să repare casa.
Dar să nu li se ceară cont de argintul dat în mâinile lor, căci ei lucrează pe încredere!”.
Atunci, marele preot Hilchia i-a zis lui Şafan, secretarul: „Am găsit cartea legii în templul Domnului”. Hilchia i-a dat cartea lui Şafan şi el a citit-o.
Apoi Şafan, secretarul, a venit la rege şi i-a adus veşti, zicându-i: „Slujitorii tăi au vărsat argintul care s-a găsit în templu şi l-au dat în mâna responsabilului cu cei care fac lucrarea în casa Domnului”.
10 Şafan, secretarul, i-a adus la cunoştinţă regelui: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte”. Apoi Şafan a citit-o înaintea regelui.
11 Când a auzit regele cuvintele din cartea legii, şi-a sfâşiat hainele.
12 Regele a poruncit preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Acbor, fiul lui Micaia, lui Şafan, secretarul, şi lui Asaia, slujitorul regelui, zicându-le:
13 „Mergeţi şi consultaţi-l pe Domnul pentru mine, pentru popor şi pentru întregul Iuda cu privire la cuvintele acestei cărţi care a fost găsită; căci mare este mânia Domnului care s-a aprins împotriva noastră pentru că părinţii noştri n-au ascultat de cuvintele cărţii acesteia şi n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea!”.
14 Preotul Hilchia, Ahicam, Acbor, Şafan şi Asaia au mers la Hulda, profetesa, soţia lui Şalum, fiul lui Ticva, fiul lui Harhas, îngrijitorul veşmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în a doua [parte a cetăţii], şi ei i-au vorbit.
15 Ea le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: «Spuneţi-i omului care v-a trimis la mine:
16 ‹Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, voi trimite răul asupra acestui loc, asupra locuitorilor săi, după toate cuvintele cărţii pe care a citit-o regele lui Iuda.
17 Pentru că m-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-mă prin toate lucrărilor mâinilor lor. Mânia mea s-a aprins împotriva locului acestuia şi nu se va stinge’› ».
18 Dar regelui lui Iuda, care v-a trimis
să-l consultaţi pe Domnul, aşa să-i spuneţi: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel despre cuvintele pe care le-ai auzit:
19 ‹Pentru că inima ta s-a înduioşat, pentru că te-ai umilit înaintea Domnului când ai ascultat cuvintele mele împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor săi, că vor deveni distrugere şi blestem, ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea mea, iar eu te-am auzit – oracolul Domnului –,
20 de aceea, iată, te voi adăuga la părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău şi ochii tăi nu vor vedea tot răul pe care îl voi aduce asupra acestui loc› »”. Iar ei i-au adus regelui această veste”.