1 Regele a trimis şi i-a adunat la sine pe toţi bătrânii lui Iuda şi ai Ierusalimului.
2 Regele a urcat la templul Domnului împreună cu toţi oamenii lui Iuda şi cu toţi locuitorii Ierusalimului, preoţii, profeţii şi tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare. A citit înaintea lor toate cuvintele din cartea alianţei care fusese găsită în templul Domnului.
3 Regele a stat lângă coloană şi a încheiat alianţa înaintea Domnului că-l va urma pe Domnul şi va păzi poruncile lui, mărturiile lui şi hotărârile sale din toată inima şi din tot sufletul, întărind cuvintele acestei alianţe scrise în această carte. Şi tot poporul a consimţit la alianţă.

4 Regele le-a poruncit marelui preot Hilchia, preoţilor de rangul al doilea şi păzitorilor intrării să scoată din templul Domnului toate obiectele făcute pentru Baal şi pentru Aşera şi pentru toată oştirea cerurilor, ca să fie arse în afara Ierusalimului, în câmpia Cedron, şi să ducă cenuşa lor la Betel.
5 I-a înlăturat pe preoţii idolilor puşi de regii lui Iuda să ardă tămâie pe înălţimi, în cetăţile lui Iuda şi în împrejurimile Ierusalimului şi pe cei care aduceau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, constelaţiilor şi întregii oştiri a cerurilor.
6 A scos Aşera din templul Domnului şi a dus-o afară din Ierusalim, la pârâul Cedron; a ars-o la pârâul Cedron şi a prefăcut-o în cenuşă, iar cenuşa a aruncat-o pe mormintele fiilor poporului.
7 A distrus casele desfrânaţilor care erau la templul Domnului şi unde femeile ţeseau corturi pentru Aşera.

8 I-a adus pe toţi preoţii din cetăţile lui Iuda; a purificat înălţimile unde ardeau preoţii tămâie, de la Gheba până la Beer-Şeba; a distrus locurile înalte de la porţi, cea care era la intrarea porţii lui Iosue, căpetenia cetăţii, cea care era la stânga, cum intri în cetate.
9 Însă preoţii înălţimilor nu urcau la altarul Domnului în Ierusalim, ci mâncau azime în mijlocul fraţilor lor.
10 [Regele] a purificat Tofetul, care e în Valea fiilor lui Hinom, ca nimeni să nu-şi mai treacă fiul sau fiica prin foc pentru Moloh.
11 A îndepărtat de la intrarea casei Domnului caii pe care regii lui Iuda îi închinaseră soarelui lângă camera lui Netan-Melec, funcţionarul care locuia în dependinţe, şi a ars în foc carele soarelui.
12 Regele a dărâmat altarele de pe acoperişul camerei de sus a lui Ahaz, pe care le făcuseră regii lui Iuda şi altarele pe care le făcuse Manase în cele două curţi ale templului Domnului. Le-a dărâmat de acolo şi le-a aruncat praful în pârâul Cedron.
13 Regele a purificat înălţimile care erau în faţa Ierusalimului, pe partea dreaptă a Muntelui Nimicirii şi pe care le zidise Solomon, regele, pentru Aşera, idolul abominabil al sidonienilor, pentru Chemoş, idolul abominabil al lui Moab, şi pentru Milcom, lucrul abominabil al lui Amon.
14 A sfărâmat stelele, a tăiat Aşerele şi a umplut locurile lor cu oase de oameni.

15 A dărâmat şi altarul care era la Betel şi înălţimea făcută de Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care îl făcuse pe Israel să păcătuiască; a ars înălţimea, a prefăcut-o în cenuşă şi a ars Aşera.

16 Iosia s-a întors şi a văzut mormintele care erau acolo pe munte. A trimis şi a luat oasele din morminte, le-a ars pe altar profanându-l, după cuvântul Domnului pe care l-a spus omul lui Dumnezeu care a zis cuvintele acestea.
17 El a zis: „Ce este piatra aceasta pe care o văd?”. Oamenii din cetate i-au răspuns: „Este mormântul omului lui Dumnezeu care a venit din Iuda şi a strigat împotriva altarului din Betel lucrurile acestea pe care le împlineşti tu”.
18 El a zis: „Lăsaţi-l, nimeni să nu-i mişte oasele!”. Şi au lăsat neatinse oasele lui împreună cu ale profetului care venise din Samaria.

19 Şi cu toate casele de pe înălţimi, care erau în cetăţile Samariei şi pe care le construiseră regii lui Israel, mâniindu-l [pe Domnul], Iosia a făcut cu ele aşa cum a făcut în Betel.
20 I-a jertfit pe altare pe toţi preoţii înălţimilor care erau acolo şi a ars oase de oameni pe [altare]. Apoi s-a întors la Ierusalim.

21 Regele a poruncit întregului popor: „Sărbătoriţi Paştele în cinstea Domnului Dumnezeului vostru, aşa cum este scris în această carte a alianţei!”.
22 Căci nu se mai sărbătorise un astfel de Paşte din zilele judecătorilor care judecau Israelul, nici în zilele regilor lui Israel şi nici în cele ale regilor lui Iuda.
23 Astfel, în al optsprezecelea an al regelui Iosia s-a sărbătorit acest Paşte în cinstea Domnului la Ierusalim.

24 Iosia i-a nimicit şi pe necromanţi, pe fermecători, terafimii, idolii şi toate lucrurile abominabile care erau văzute în ţara lui Iuda şi în Ierusalim, ca să împlinească cuvintele legii care era scrisă în cartea pe care o găsise Hilchia, preotul, în templul Domnului.
25 Ca el nu a fost înaintea lui niciun rege care să se întoarcă la Domnul din toată inima sa şi din tot sufletul lui şi din toată puterea sa, conform cu toată legea lui Moise. Şi nici după el nu s-a mai ridicat unul ca el.

26 Dar Domnul nu s-a întors de la mânia sa cea mare de care se aprinsese împotriva lui Iuda din cauza mâniei pe care i-a provocat-o Manase.
27 Domnul a zis: „Îl voi îndepărta şi pe Iuda de la faţa mea aşa cum l-am îndepărtat pe Israel şi cum am îndepărtat cetatea aceasta pe care am ales-o, Ierusalimul, şi casa despre care am spus: «Acolo va fi numele meu!»”.

28 Celelalte fapte ale lui Iosia şi tot ce a făcut el, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iuda?

29 În zilele lui, Faraonul Neco, regele Egiptului, a urcat împotriva regelui Asiriei la râul Eufrat. Regele Iosia i-a ieşit înainte, iar Faraon, cum l-a văzut, l-a omorât la Meghido.
30 Slujitorii lui l-au pus mort într-un car; l-au adus de la Meghido la Ierusalim şi l-au îngropat în mormântul său. Apoi, poporul ţării l-a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, l-au uns şi l-au făcut rege în locul tatălui său.

31 Ioahaz avea douăzeci şi trei de ani când a devenit rege şi a domnit trei luni la Ierusalim. Numele mamei sale era Hamutal, fiica lui Ieremia din Libna.
32 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, conform cu tot ce au făcut părinţii săi.

33 Faraonul Neco l-a legat la Ribla, în ţara Hamat, ca să nu mai domnească la Ierusalim; şi a impus ţării un tribut de o sută de talanţi de argint şi de un talant de aur.
34 Faraonul Neco l-a făcut rege pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său, Iosia, şi i-a schimbat numele în Ioiachim. L-a luat pe Ioahaz, care a mers în Egipt şi a murit acolo.

35 Ioiachim i-a dat lui Faraon argintul şi aurul, dar a pus tribut asupra ţării ca să dea bani, după porunca lui Faraon: a scos argintul şi aurul de la poporul ţării, de la fiecare după preţuirea lui, ca să-l dea Faraonului Neco.

36 Ioiachim avea douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Numele mamei sale era Zebuda, fiica lui Pedaia din Ruma.
37 El a făcut ce este rău în ochii Domnului, conform cu tot ce au făcut părinţii săi.