1 Naaman, căpetenia armatei regelui din Aram, era un om de vază. El era respectat pentru că prin el Domnul dăduse eliberare lui Aram. Dar omul [acesta] puternic şi viteaz era lepros.
2 Aram au ieşit în grupuri şi au răpit din ţara lui Israel o tânără care a devenit slujitoarea soţiei lui Naaman.
3 Ea i-a zis stăpânei sale: „De-ar vrea stăpânul meu [să meargă] la profetul care este în Samaria! L-ar curăţa de lepra lui!”.
4 [Naaman] a mers şi i-a povestit stăpânului său: „Aşa şi aşa a spus tânara care este din ţara lui Israel”.
5 Regele din Aram i-a zis: „Du-te! Eu voi trimite o scrisoare la regele din Israel!”. [Naaman] a mers şi a luat cu sine zece talanţi de argint, şase mii [de sicli] de aur şi zece schimburi de haine.
6 A dus la regele lui Israel scrisoarea care zicea: „Acum, când a ajuns la tine scrisoarea aceasta, iată, îl trimit la tine pe Naaman, slujitorul meu, ca să-l vindeci de lepră!”.
7 Când a văzut scrisoarea, regele lui Israel şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Sunt eu Dumnezeu ca să fac [pe cineva] să moară sau să trăiască? Acesta a trimis la mine ca să curăţ un om de lepra lui. Recunoaşteţi şi vedeţi că el caută motiv împotriva mea!”.

8 Când a auzit Elizeu, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis să i se spună regelui: „Pentru ce ţi-ai sfâşiat hainele? Să vină la mine şi se va şti că este un profet în Israel!”.
9 Naaman a venit cu caii şi cu carul lui şi s-a oprit la uşa casei lui Elizeu.
10 Elizeu a trimis un mesager să-i spună: „Mergi şi te spală de şapte ori în Iordan şi trupul se va vindeca şi vei fi curat!”.
11 Naaman s-a mâniat şi a plecat, zicând: „Iată, mi-am zis că va ieşi, se va apropia şi va chema numele Domnului Dumnezeului său, îşi va întinde mâna, va atinge locul [bolnav] şi va curăţa lepra.
12 Oare nu sunt mai bune Abana şi Parpar, râurile Dammascului, decât toate apele lui Israel? Nu aş fi putut să mă spăl în ele şi să mă curăţ?”. S-a întors şi a plecat înfuriat.
13 Slujitorii lui s-au apropiat ca să-i vorbească şi i-au zis: „Părinte, dacă profetul ţi-ar fi spus un lucru mare, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult dacă ţi-a zis: «Spală-te şi te vei curăţi!»”.
14 Atunci a coborât şi s-a cufundat în Iordan de şapte ori, după cuvântul omului lui Dumnezeu. Şi trupul a devenit ca trupul unui copilaş şi s-a curăţat.

15 [Naaman] s-a întors la omul lui Dumnezeu cu toată tabăra sa. A ajuns, a stat înaintea lui şi a zis: „Iată, ştiu acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât numai în Israel. Acum, primeşte, te rog, un dar de la slujitorul tău!”.
16 [Elizeu] a răspuns: „Viu este Domnul în faţa căruia stau: nu voi primi!”. [Naaman] a insistat, dar el a refuzat.
17 Atunci Naaman a zis: „Fiindcă nu vrei, lasă, te rog, să i se dea slujitorului tău pământ cât poate duce o pereche de catâri. Căci slujitorul tău nu va mai aduce arderi de tot sau jertfe altor dumnezei decât numai Domnului.
18 Lucrul acesta să-i ierte Domnul slujitorului său: când va merge stăpânul meu la Bet-Rimon să se închine acolo, dacă se va sprijini de mâna mea, şi eu mă voi închina la Bet-Rimon. Deci, când mă voi închina la Bet-Rimon, să-i ierte Domnul slujitorului tău lucrul acesta!”.
19 [Elizeu] i-a zis: „Mergi în pace”. Iar el a plecat de la el [şi a făcut] o oarecare distanţă.

20 Ghehazi, slujitorul lui Elizeu, omul lui Dumnezeu, a zis: „Iată, stăpînul meu l-a cruţat pe Naaman, arameul acesta, şi nu a luat de la el ce adusese. Viu este Domnul: voi alerga după el şi voi lua ceva de la el!”.
21 Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman l-a văzut alergând după el, a coborât din car înaintea lui şi i-a zis: „Totul bine?”.
22 El a răspuns: „Totul este bine. Stăpânul meu m-a trimis să-ţi spun: «Iată, chiar acum au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii profeţilor; dă, te rog, pentru ei un talant de argint şi două schimburi de haine!»”.
23 Naaman a zis: „Fii binevoitor şi ia doi talanţi!”. A insistat, a pus doi talanţi de argint în doi saci şi două schimburi de haine, le-a dat la doi dintre slujitorii săi care le-au dus înaintea lui.
24 Au ajuns pe deal, iar [Ghehazi] a luat [lucrurile] din mâna lor şi le-a pus în casă. Apoi le-a dat drumul oamenilor, iar ei au plecat.
25 El a mers şi a stat înaintea stăpânului său. Elizeu i-a zis: „De unde vii, Ghehazi?”. El i-a răspuns: „Slujitorul tău nu a mers nicăieri!”.
26 Dar [Elizeu] i-a zis: „Oare nu a mers duhul meu [cu tine] când s-a întors un om de pe carul său [să vină] înaintea ta? Când ai obţinut argintul ca să iei haine, măslini, vii, turme, cirezi, slujitori şi slujitoare?
27 Lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de descendenţa ta pentru totdeauna!”. Şi [Ghehazi] a ieşit dinaintea lui [Elizeu] alb ca zăpada de lepră.