1 Fiii profeţilor i-au zis lui Elizeu: „Iată, locul unde locuim înaintea ta este prea strâmt pentru noi!
2 Să mergem la Iordan şi să luăm de acolo fiecare câte o bârnă şi să ne facem acolo un loc unde să locuim!”. El le-a zis: „Mergeţi!”.
3 Unul dintre ei i-a zis: „Fii binevoitor şi vino cu slujitorii tăi!”. El a zis: „Voi merge!”.
4 A plecat cu ei, au ajuns la Iordan şi au tăiat copaci.
5 În timp ce unul dobora un trunchi, a căzut lama [toporului] în apă. Atunci a strigat: „Ah, domnul meu! Şi era împrumutat!”.
6 Omul lui Dumnezeu i-a zis: „Unde a căzut?”. Iar el i-a arătat locul. Atunci [Elizeu] a tăiat o bârnă, a aruncat-o în locul acela şi lama a început să plutească.
7 Apoi a zis: „Ridică-l la tine!”. [Slujitorul] şi-a întins mâna şi l-a luat.

8 Regele din Aram era în război împotriva lui Israel. I-a sfătuit pe slujitorii săi, zicând: „Fixaţi tabăra în cutare loc!”.
9 Omul lui Dumnezeu a trimis să i se spună regelui lui Israel: „Ai grijă să nu treci prin locul acela pentru că acolo au coborât arameii!”.
10 Regele lui Israel a trimis la locul despre care îi vorbise şi îl avertizase omul lui Dumnezeu şi s-a păzit. [Aceasta] nu o dată şi nu de două ori!

11 Inima regelui din Aram s-a tulburat din cauza acestui lucru. I-a chemat pe slujitorii săi şi le-a zis: „Cine mi-l va face cunoscut pe acela dintre noi care este cu regele lui Israel?”.
12 Unul dintre slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, rege, domnul meu! Căci Elizeu, profetul care este în Israel, îi spune regelui lui Israel cuvintele pe care tu le zici în camera ta de dormit!”.
13 [Regele] le-a zis: „Mergeţi şi vedeţi unde este ca să trimit să îl ia!”. Ei i-au zis: „Iată, este în Dotan!”.
14 A trimis acolo cai, care şi o armată puternică. Au ajuns noaptea şi au înconjurat cetatea.
15 Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat, s-a ridicat, a ieşit şi, iată, o armată înconjura cetatea cu cai şi care. Atunci i-a zis: „Ah, domnul meu, ce vom face?”.
16 El i-a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei care sunt cu noi decât cei care sunt cu ei!”.
17 Elizeu s-a rugat, zicând: „Doamne, deschide-i ochii să vadă!”. Domnul a deschis ochii slujitorului şi, iată, a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elizeu.

18 [Arameii] coborau spre [Elizeu]. Elizeu s-a rugat către Domnul, zicând: „Loveşte, te rog, neamul acesta cu orbire!”. Şi i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elizeu.
19 Elizeu le-a zis: „Nu este aceasta calea şi nu este aceasta cetatea. Veniţi după mine şi vă voi duce la omul pe care îl căutaţi!”. Şi i-a dus la Samaria.
20 Când au ajuns în Samaria, Elizeu a zis: „Doamne, deschide ochii acestora ca să vadă!”. Domnul le-a deschis ochii şi ei au văzut că erau în mijlocul Samariei.

21 Regele lui Israel, când i-a văzut, a zis lui Elizeu: „Părintele meu, să-i lovesc?”.
22 El i-a răspuns: „Nu-i lovi! Îi loveşti tu pe cei pe care i-ai capturat cu sabia ta şi cu arcul tău? Pune-le înainte pâine şi apă ca să mănânce şi să bea, apoi să meargă la stăpânul lor!”.
23 Atunci el le-a oferit un ospăţ mare. Ei au mâncat şi au băut. Apoi le-a dat drumul, iar ei au mers la stăpânul lor. Şi nu au mai venit grupele lui Aram în ţara lui Israel.

24 După aceea, Ben-Hadad, regele din Aram, şi-a adunat taberele, a mers şi a asediat Samaria.
25 În Samaria a fost o mare foamete.
[Arameii] i-au asediat [atât de mult] până când [s-a ajuns] ca un cap de măgar [să coste] optzeci de arginţi, iar un sfert de qab de băluşcă [ajunsese să coste] cinci arginţi.

26 Când regele trecea pe zid, o femeie a strigat către el, zicând: „Salvează-mă, domnul meu, rege!”.
27 El i-a răspuns: „Dacă nu te salvează Domnul, cu ce să te salvez eu? Cu [ceea ce vine] din arie sau din teasc?”.
28 Regele i-a zis: „Ce ai?”. Ea i-a răspuns: „Femeia aceea mi-a zis: «Dă-mi-l pe fiul tău să-l mâncăm astăzi; mâine îl vom mânca pe fiul meu!».
29 Noi l-am fiert pe fiul meu şi l-am mâncat. În ziua următoare i-am zis: «Dă-ni-l pe fiul tău să-l mâncăm!». Dar ea l-a ascuns pe fiul ei”.
30 Când a auzit regele cuvintele acestei femei, şi-a sfâşiat hainele când trecea pe zid. Poporul a văzut că pe dinăuntru avea un sac pe trupul său.
31 Regele a zis: „Aşa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – dacă va rămâne capul lui Elizeu [pe umeri] astăzi!”.

32 Elizeu şedea în casă, iar bătrânii şedeau lângă el. Regele a trimis un om al său. Înainte să ajungă solul la el, [Elizeu] le-a spus bătrânilor: „Aţi văzut că a trimis acest ucigaş ca să-mi ia capul? Vedeţi, când va veni mesagerul, închideţi uşa şi prindeţi-l cu uşa! Oare nu [se aude] sunetul picioarelor stăpânului său în urma lui?”.
33 Când încă mai vorbea cu el, mesagerul a coborât la el şi a zis: „Iată, răul acesta este de la Domnul! La ce pot să mă mai aştept de la Domnul?”.