1 Deoarece mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor care s-au împlinit printre noi,
2 aşa cum ni le-au transmis cei care de la început au fost martori oculari şi au devenit slujitori ai cuvântului,
3 după ce am cercetat toate de la început cu grijă, m-am gândit să ţi le scriu şi eu în mod sistematic, preabunule Teofil,
4 ca să te convingi de temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit.

5 Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot numit Zaharia din grupul preoţesc al lui Abía. Soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta.
6 Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, tinând în mod desăvârşit toate poruncile şi prescrierile Domnului.
7 Însă nu aveau nici un copil, pentru că Elisabeta era sterilă şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.

8 Pe când slujea ca preot înaintea lui Dumnezeu, când era rândul grupului său,
9 după rânduiala slujirii preoţeşti, a fost ales, prin tragere la sorţi, să intre în templul Domnului pentru a aduce jertfa de tămâie.
10 Şi toată mulţimea poporului era afară, rugându-se în timp ce se aducea jertfa.

11 Atunci i-a apărut un înger al Domnului stând în partea dreaptă a altarului pentru jertfa de tămâie.
12 Văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi l-a cuprins teama.

13 Dar îngerul i-a spus: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată şi soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan.
14 Vei avea bucurie şi veselie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui,
15 căci va fi mare înaintea Domnului şi nu va bea nici vin şi nici altă băutură tare şi va fi umplut de Duhul Sfânt chiar din sânul mamei sale
16 şi pe mulţi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.
17 El va merge înaintea lui cu duhul şi puterea lui Ilie pentru a întoarce inimile părinţilor către copii şi pe cei rebeli la înţelepciunea drepţilor, pentru a pregăti Domnului un popor desăvârşit”.

18 Dar Zaharia i-a spus îngerului: „Prin ce voi cunoaşte aceasta? Eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă”.
19 Răspunzând, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu, şi am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi dau această veste bună.
20 Iată, vei fi mut şi nu vei putea vorbi până în ziua în care se vor împlini acestea, pentru că nu ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la timpul lor”.

21 Poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira, în timp ce acesta întârzia în sanctuar.
22 Când a ieşit şi nu putea să vorbească, au înţeles că avusese o vedenie în sanctuar, iar el le făcea semne. Şi a rămas mut.
23 După ce s-au împlinit zilele slujirii lui, s-a întors acasă.

24 După aceste zile, Elisabeta, soţia lui, a zămislit şi, timp de cinci luni, se ascundea spunându-şi:
25 „Aşa mi-a făcut Domnul în zilele în care şi-a îndreptat privirea spre mine, ca să îndepărteze ruşinea mea dinaintea oamenilor”.

26 În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,
27 la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria.

28 Şi, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!”
29 Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta.

30 Însă îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu.
31 Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus.
32 Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său;
33 şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit”.

34 Maria a spus către înger: „Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?”
35 Răspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu.
36 Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe, şi aceasta este luna a şasea pentru ea care era numită sterilă,
37 pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil.
38 Atunci, Maria a spus: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău”. Şi îngerul a plecat de la ea.

39 În zilele acelea, Maria a pornit şi s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda.
40 A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta.
41 Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt
42 şi a exclamat cu glas puternic: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău.
43 Şi de unde îmi este dată mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine?
44 Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu.
45 Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!”
46 Maria a spus:
„Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul
47 şi duhul meu se bucură în Dumnezeu,
Mântuitorul meu,
48 pentru că a privit umilinţa slujitoarei sale;
iată că de acum
toate generaţiile mă vor numi fericită,
49 pentru că Cel Puternic
mi-a făcut lucruri mari:
sfânt este numele lui.
50 Îndurarea lui faţă de cei ce se tem de el
este din generaţie în generaţie.
51 Şi-a arătat puterea braţului său:
i-a risipit pe cei mândri cu planurile inimii lor;
52 i-a răsturnat pe cei puternici de pe tronuri şi i-a înălţat pe cei umili;
53 i-a umplut cu bunuri pe cei flămânzi,
iar pe cei bogaţi i-a trimis cu mâinile goale;
54 a venit în ajutorul lui Israel, slujitorul său, amintindu-şi de îndurarea sa,
55 după cum a promis părinţilor noştri, Abraham şi urmaşilor lui
pentru totdeauna”.
56 Maria a rămas cam trei luni cu ea, apoi s-a întors la casa ei.

57 Când a venit timpul pentru Elisabeta ca să nască, a născut un fiu.
58 Vecinii şi rudele ei au aflat că Domnul şi-a arătat marea îndurare faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea.

59 În ziua a opta au venit pentru circumcizia copilului şi voiau să-i pună numele Zaharia, ca al tatălui.
60 Însă, intervenind, mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan”.
61 Dar ei i-au zis: „Nu este nimeni dintre rudele tale care să poarte numele acesta”.
62 L-au întrebat deci prin semne pe tatăl lui cum ar vrea să fie numit.
63 Cerând o tăbliţă, a scris: „Ioan este numele lui”. Şi toţi s-au mirat.
64 În aceeaşi clipă, i s-a deschis gura şi i s-a dezlegat limba, iar el vorbea lăudându-l pe Dumnezeu.
65 I-a cuprins frica pe toţi vecinii şi în tot ţinutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri.
66 Toţi cei care le auzeau le păstrau în inima lor, spunând: „Ce va fi oare acest copil?” pentru că mâna Domnului era cu el.

67 Zaharia, tatăl său, a fost umplut de Duhul Sfânt şi a profeţit zicând:
68 Binecuvântat este Domnul,
Dumnezeul lui Israel,
pentru că l-a vizitat
şi l-a răscumpărat pe poporul său
69 şi a înălţat cornul mântuirii pentru noi
în casa lui David, slujitorul său,
70 după cum a promis
prin gura sfinţilor săi profeţi, încă din vechime:
71 mântuirea de duşmanii noştri
şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc;
72 astfel a arătat îndurare faţă de părinţii noştri,
şi-a amintit de alianţa lui sfântă:
73 jurământul pe care l-a făcut lui Abraham,
părintele nostru,
să ne dea ca,
74 eliberaţi fiind din mâna duşmanilor,
să-i slujim fără teamă,
75 în sfinţenie şi dreptate înaintea lui,
în toate zilele noastre.
76 Iar tu, copile,
vei fi numit profet al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea Domnului ca să pregăteşti căile sale,
77 să dai poporului său ştiinţa mântuirii spre iertarea păcatelor,
78 datorită inimii îndurătoare a Dumnezeului nostru;
pentru aceasta ne va vizita
Cel care Răsare din înălţime,
79 ca să-i lumineze pe cei ce zac în întuneric şi în umbra morţii, să îndrepte paşii noştri pe calea păcii”.

80 Copilul creştea şi se întărea în duh; el a rămas în pustiu până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.