1 Şi, ridicându-se întreaga adunare, l-au dus la Pilat
2 şi au în put să-l acuze, spunând: „L-am găsit pe acesta instigând poporul nostru şi oprindu-ne să plătim tribut cezarului şi spunând că el este Cristos, regele”.
3 Atunci Pilat l-a întrebat: „Tu eşti regele iudeilor?” El i-a răspuns: „Tu o zici!”
4 Iar Pilat a spus arhiereilor şi mulţimii: „Nu găsesc nici o vină în omul acesta”.
5 Dar ei insistau, spunând: „Răzvrăteşte poporul, învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea şi până aici”.
6 Când a auzit Pilat, a întrebat dacă omul este galileean,
7 iar când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care se afla şi el în zilele acelea în Ierusalim.

8 Văzându-l pe Isus, Irod s-a bucurat mult, căci de mult timp dorea să-l vadă, pentru că auzise despre el şi spera să vadă vreun semn făcut de el.
9 Aşadar, i-a pus multe întrebări, dar el nu i-a dat nici un răspuns.
10 Arhiereii şi cărturarii erau acolo şi-l acuzau cu înverşunare.
11 Irod, împreună cu soldaţii săi, după ce l-au tratat cu dispreţ, l-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare şi l-au trimis la Pilat.
12 În ziua aceea Irod şi Pilat au devenit prieteni, căci mai înainte erau în duşmănie unul cu celălalt.

13 Atunci Pilat i-a convocat pe arhierei, pe comandanţi şi poporul
14 şi le-a spus: „L-aţi adus la mine pe omul acesta ca pe un instigator al poporului şi, iată, judecându-l în faţa voastră, nu găsesc în omul acesta nici o vină de care îl acuzaţi.
15 De altfel, nici Irod, căci mi l-a trimis înapoi; iată, nu a făcut nimic vrednic de moarte.
16 Aşadar, după ce-l voi pedepsi, îl voi elibera”.
17 
18 Atunci au început să strige împreună: „Ia-l pe acesta, elibereazăni-L pe Baraba!”
19 Acesta fusese aruncat în închisoare pentru o revoltă care avusese loc în cetate şi pentru crimă.
20 Pilat, dorind să-l elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou,
21 dar ei strigau: „Răstigneşte-l, răstigneşte-l!”
22 Pentru a treia oară le-a spus: „Dar ce rău a făcut acesta? Nu am găsit în el nici o vină care să merite moartea. De aceea îl voi pedepsi şi-l voi elibera”.
23 Dar ei insistau, cerând cu strigăte puternice ca el să fie răstignit. Şi strigătele lor predominau.
24 Atunci Pilat a decis să li se îndeplinească cererea.
25 El l-a eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru revoltă şi crimă, iar pe Isus l-a lăsat în voia lor.

26 Pe când îl duceau, l-au prins pe un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, şi i-au pus lui crucea ca s-o poarte după Isus.
27 Îl urma şi o mare mulţime de popor şi de femei care-şi băteau pieptul şi-l plângeau.
28 Întorcându-se către ele, Isus le-a spus: „Fiice ale Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine, ci mai degrabă plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri.
29 Căci, iată, vor veni zile în care veţi spune: «Fericite cele sterile, cele care niciodată n-au născut şi pieptul care n-a alăptat!»

30 Atunci veţi începe să spuneţi munţilor: Cădeţi peste noi! şi colinelor: Acoperiţi-ne!
31 Căci dacă aşa fac ei cu lemnul cel verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?”
32 Împreună cu el mai erau duşi doi răufăcători ca să fie ucişi.

33 Când au ajuns la locul numit Craniul, l-au răstignit pe el şi pe răufăcători, unul la dreapta şi altul la stânga.
34 Atunci Isus a spus: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac”. Apoi, ca să împartă hainele lui, au tras la sorţi.
35 Poporul stătea şi privea, iar conducătorii îşi băteau joc de el, spunând: „Pe alţii i-a salvat, să se salveze pe sine, dacă el este Cristos al lui Dumnezeu, alesul”.
36 Şi soldaţii îl luau în râs, când se apropiau de el, şi-i aduceau oţet,
37 spunând: „Dacă tu eşti regele iudeilor, salvează-te pe tine însuţi”.
38 Deasupra lui era şi o inscripţie: „Acesta este regele iudeilor”.
39 Unul dintre răufăcătorii răstigniţi îl insulta, spunând: „Oare nu eşti tu Cristos? Salvează-te pe tine şi pe noi!”
40 Dar celălalt, mustrându-l, i-a răspuns: „Nu te temi de Dumnezeu, tu care suferi aceeaşi condamnare?
41 Noi pe drept am primit ceea ce meritam pentru faptele noastre; dar el n-a făcut nici un rău”.
42 Şi spunea: „Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei intra în împărăţia ta!”
43 Iar el i-a spus: „Adevăr îţi spun, astăzi vei fi cu mine în paradis!”

44 Era cam pe la ora a şasea şi s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ora a noua.
45 Soarele s-a întunecat. Catapeteasma templului s-a sfâşiat la mijloc.
46 Isus a strigat cu glas puternic: „Tată, în mâinile tale încredinţez sufletul meu”. Şi spunând aceasta, şi-a dat duhul.

47 Când centurionul a văzut ceea ce s-a întâmplat, l-a preamărit pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, omul acesta era drept”.
48 Şi toate mulţimile adunate la această privelişte, văzând cele petrecute, se întorceau bătându-şi pieptul.
49 Toţi cunoscuţii săi şi femeile care l-au urmat din Galileea stăteau mai deoparte şi priveau acestea.

50 Şi iată că un bărbat, numit Iosif, care făcea parte din consiliu, om bun şi drept,
51 nu fusese de acord cu planul şi cu fapta lor. El era din cetatea Arimateea a Iudeilor şi aştepta împărăţia lui Dumnezeu.
52 Acesta a venit la Pilat şi a cerut trupul lui Isus.
53 Luându-l jos de pe cruce, l-a înfăşurat într-un giulgiu şi l-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nimeni încă nu mai fusese pus.
54 Era ziua Pregătirii şi începea sâmbăta.

55 Atunci s-au apropiat femeile care veniseră împreună cu el din Galileea, au văzut mormântul şi cum era aşezat trupul lui.
56 Apoi s-au întors şi au pregătit miresme şi balsamuri, iar sâmbăta s-au odihnit după Lege.