1 În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, ele au plecat la mormânt, ducând miresmele pregătite.
2 Au găsit piatra de la mormânt rostogolită,
3 iar când au intrat, nu au găsit trupul Domnului Isus.
4 Pe când ele erau nedumerite de acest fapt, iată că le-au apărut doi bărbaţi în haine strălucitoare.
5 Cuprinse de spaimă, şi-au plecat faţa spre pământ. Atunci ei le-au spus: „De ce-l căutaţi pe Cel Viu printre cei morţi?
6 Nu este aici. A înviat. Amintiţi-vă ce v-a spus pe când era încă în Galileea:
7 «Fiul Omului trebuie să fie dat pe mâna oamenilor păcătoşi, să fie răstignit., iar a treia zi să învie»”.
8 Atunci şi-au amintit de cuvintele lui.
9 Întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
10 Erau: Maria Magdalena, Ioana şi Maria, mama lui Iacob, şi altele împreună cu ele, care au spus acestea apostolilor.
11 Însă cuvintele acestea li s-au părut vorbe goale şi nu le-au crezut.

12 Atunci Petru, ridicându-se, a alergat la mormânt. Aplecându-se, a văzut numai giulgiurile şi a plecat mirat de ceea ce s-a întâmplat.

13 Şi iată că, în aceeaşi zi, doi dintre ei se duceau spre un sat numit Emaus, cam la şaizeci de stadii de Ierusalim.
14 Aceştia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate.
15 Pe când vorbeau şi se întrebau, Isus însuşi s-a apropiat şi mergea împreună cu ei.
16 Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-l recunoască.
17 El le-a spus: „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Ei s-au oprit trişti.
18 Unul dintre ei, cu numele Cleopa, i-a răspuns: „Numai tu eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele petrecute în zilele acestea?”
19 El le-a zis: „Ce anume?” Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor,
20 cum arhiereii şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au răstignit.
21 Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri.
22 Ba, mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă
23 şi, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu.
24 Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”.
25 Atunci le-a spus: „O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi!
26 Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?”
27 Şi, începând de la Moise şi toţi profeţii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el.

28 Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe.
29 Dar ei l-au îndemnat insistent: „Rămâi cu noi pentru că se lasă seara şi ziua e de acum pe sfârşite”. Atunci a intrat să rămână cu ei.
30 Şi, pe când stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor.
31 Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut dinaintea lor.
32 Iar ei spuneau unul către altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?”

33 Şi, în acelaşi ceas, s-au ridicat şi s-au întors la Ierusalim. I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei,
34 care le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr şi s-a arătat lui Simon”.
35 Iar ei le-au povestit cele de pe drum şi cum l-au recunoscut la frângerea pâinii.

36 Pe când vorbeau ei acestea, el a stat în mijlocul lor şi le-a spus: „Pace vouă!”
37 Speriaţi şi cuprinşi de teamă, credeau că văd un duh,
38 dar el le-a spus: „De ce v-aţi tulburat şi de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră?
39 Priviţi mâinile şi picioarele mele căci sunt eu însumi. Pipăiţi-mă şi vedeţi: duhul nu are carne şi oase, cum
mă vedeţi pe mine că am”.
40 Şi, spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele.
41 însă pentru că ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, le-a spus: „Aveţi aici ceva de mâncare?”
42 Ei i-au dat o bucată de peşte fript.
43 Luând-o, a mâncat-o înaintea lor.

44 Apoi le-a spus: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus când încă eram cu voi; că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi”.
45 Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile
46 şi le-a spus: „Aşa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi a treia zi
47 şi să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate popoarele. Începând din Ierusalim,
48 voi veţi fi martorii acestor lucruri.
49 Şi, iată, eu trimit asupra voastră pe acela pe care Tatăl l-a promis, însă voi să rămâneţi în cetate, până când veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus”.

50 Apoi i-a scos până spre Betania şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat,
51 iar în timp ce îi binecuvânta, s-a îndepărtat de ei şi a fost ridicat la cer.
52 Iar ei, adorându-l, s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare
53 şi stăteau tot timpul în templu, binecuvântându-l pe Dumnezeu.