1 Aminteşte-ţi, Doamne, de ce ni s-a întâmplat!
Priveşte şi vezi ocara noastră!
2 Moştenirea noastră s-a întors la străini,
casele noastre, la venetici.
3 Am devenit orfani şi nu mai avem tată,
mamele noastre sunt ca văduvele.
4 Apa noastră o bem pe argint
şi lemnul nostru îl aduc la noi cu plată.
5 La gâtul nostru sunt urmăritorii noştri,
suntem obosiţi şi nu avem odihnă.
6 Am întins mâna noastră spre Egipt şi spre Asiria
ca să ne săturăm de pâine.
7 Părinţii noştri au păcătuit şi nu mai sunt,
iar noi purtăm nelegiuirile lor.
8 Sclavii stăpânesc peste noi
şi nu este cine să ne scoată din mâna lor.
9 Cu vieţile noastre facem să vină pâinea noastră:
din cauza sabiei din pustiu.
10 Pielea noastră s-a înfierbântat ca un cuptor
de febra foamei.
11 Au umilit femei în Sion,
fecioare, în cetăţile lui Iuda.
12 Căpeteniile au fost spânzurate cu mâinile lor
şi feţele bătrânilor nu au fost cinstite.
13 Tinerii au purtat râşniţa
şi copiii s-au poticnit sub lemne.
14 Bătrânii au încetat să mai fie la porţi,
tinerii, să mai cânte.
15 A încetat bucuria inimii noastre,
s-a prefăcut în jale dansul nostru.
16 A căzut cununa de pe capul nostru.
Vai de noi, căci am păcătuit!
17 De aceea ni s-a frânt inima,
pentru acestea ni s-au întunecat ochii.
18 Pe muntele Sionului care este devastat,
vulpile umblă pe el.
19 Dar tu, Doamne, eşti în veci
şi stai pe tronul tău din generaţie în generaţie.
20 De ce ne uiţi pentru totdeauna
şi ne părăseşti pentru multe zile?
21 Fă-ne, Doamne, să ne întoarcem la tine
şi ne vom întoarce!
Înnoieşte zilele noastre ca mai înainte!
22 Oare ne vei respinge
şi te vei mânia pe noi peste măsură?