1 Au venit pe ţărmul celălalt al mării, în ţinutul gherasenilor.
2 După ce a coborât din barcă, l-a întâmpinat îndată, din morminte, un om cu duh necurat
3 care îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu-l putea lega nici măcar cu lanţuri.
4 Pentru că fusese legat de multe ori cu lanţuri şi cătuşe, dar cătuşele au fost sfărâmate şi lanţurile rupte de el şi nimeni nu-l putea îmblânzi.
5 În fiecare noapte şi zi, prin morminte şi-n munţi, striga şi se lovea cu pietre.
6 Văzându-l pe Isus de departe, a alergat, s-a prosternat înaintea lui
7 şi a strigat cu glas puternic: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te conjur pe Dumnezeu, nu mă chinui!”
8 Pentru că îi spusese: „Duh necurat, ieşi din om!”
9 Şi l-a întrebat: „Care îţi este numele?” El i-a spus: „Numele meu este «Legiune», căci suntem mulţi”.
10 Apoi îl rugau insistent să nu-i alunge din ţinut.

11 Era acolo o turmă mare de porci care păşteau
12 şi l-au rugat: „Trimite-ne la porci ca să intrăm în ei”.
13 Şi le-a permis. După ce au ieşit, duhurile necurate au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în mare, în număr de aproape două mii, şi s-au înecat în mare.
14 Paznicii au alergat şi au dat de ştire în cetate şi în sate. Ei au venit să vadă ce s-a întâmplat.
15 Apoi au venit la Isus şi l-au văzut pe cel posedat de diavol şezând îmbrăcat şi întreg la minte, el care avusese legiunea, şi i-a cuprins frica.
16 Cei care au văzut le-au povestit cum s-a întâmplat cu cel posedat de diavol şi despre porci.
17 Atunci au început să-l roage să plece din ţinuturile lor.

18 Când se urca în barcă, cel care fusese posedat l-a rugat să-l lase să rămână cu el.
19 Dar nu i-a permis, ci i-a spus: „Mergi acasă la ai tăi şi povesteşte-le ceea ce a făcut Domnul pentru tine şi cum s-a îndurat de tine”.
20 El a plecat şi a început să vestească în Decapole ceea ce a făcut Isus pentru el. Şi toţi se minunau.

21 După ce Isus a trecut din nou cu barca pe ţărmul celălalt, o mare mulţime s-a adunat la el, iar el stătea lângă mare.
22 Atunci a venit unul dintre conducătorii sinagogii, cu numele de Iair, şi, văzându-l, a căzut la picioarele lui
23 şi l-a rugat stăruitor, spunând: „Fetiţa mea e pe moarte. Vino şi pune-ţi mâinile peste ea ca să fie vindecată şi să trăiască”.
24 A plecat cu el.

O mare mulţime îl urma şi îl îmbulzea.
25 Iar o femeie, care avea hemoragie de doisprezece ani
26 şi care suferise multe de la mulţi medici şi îşi cheltuise toată averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivă, ajunsese mult mai rău,
27 auzind despre Isus şi venind din spate prin mulţime, i-a atins haina;
28 căci îşi zicea: „De voi atinge chiar şi numai hainele lui, mă voi vindeca”.
29 Îndată, hemoragia ei s-a oprit şi a simţit în trup că a fost vindecată de boală.
30 Isus şi-a dat seama îndată că o putere ieşise din el şi, întorcându-se către mulţime, a spus: „Cine mi-a atins hainele?”
31 Dar discipolii i-au zis: „Vezi că mulţimea te îmbulzeşte şi tu spui «Cine m-a atins»?”
32 Privea de jur împrejur s-o vadă pe cea care făcuse aceasta.
33 Femeia, cuprinsă de frică şi tremurând, ştiind ce i se întâmplase, a venit şi s-a aruncat în faţa lui şi i-a spus tot adevărul.
34 Atunci el i-a spus: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace şi fii vindecată de suferinţa ta!”

35 Pe când mai vorbea încă, au venit de la conducătorul sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit, de ce îl mai deranjezi pe învăţătorul?”
36 Dar Isus, neţinând seama de cuvântul spus, i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!”
37 Şi nu a permis nimănui să-l urmeze în afară de Petru, Iacob şi Ioan, fratele lui Iacob.
38 Când au venit la casa conducătorului sinagogii, a văzut frământare şi pe cei care plângeau şi boceau mult.
39 Intrând, le-a spus: „De ce vă agitaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme”.
40 Dar ei îl luau în râs. însă el i-a dat pe toţi afară, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei care erau cu el şi a intrat acolo unde era copila.
41 Atunci, prinzând copila de mână, i-a spus: „Talitha qum!”, ceea ce tradus înseamnă: „Fetiţă, îţi spun scoală-te!”
42 Fetiţa s-a ridicat îndată şi a început să umble. Ea avea doisprezece ani. Iar ei erau uimiţi peste măsură.
43 El le-a poruncit cu hotărâre ca nimeni să nu afle aceasta şi le-a spus să i se dea să mănânce.