1 Apoi a ieşit de acolo şi a venit în locul lui natal, iar discipolii îl urmau.
2 Fiind sâmbătă, a început să înveţe în sinagogă şi mulţi dintre cei care îl ascultau se mirau, spunând: „De unde are el toate acestea? Şi ce este această înţelepciune care i s-a dat şi aceste fapte minunate care se fac prin mâinile lui?
3 Nu este oare acesta lemnarul, fiul Mariei, fratele lui Iacob, al lui Ioses, al lui Iuda şi Simon? Şi surorile lui nu sunt oare aici, la noi?” Şi erau scandalizaţi de el.
4 Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui, printre rudele sale şi în casa lui”.
5 Şi nu a putut face acolo nici o minune, decât doar şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat.
6 Şi se mira de necredinţa lor.

Apoi, cutreiera satele din jur învăţând.
7 I-a chemat pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate.
8 Le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât un toiag: nici pâine, nici desagă, nici bani la brâu,
9 dar încălţaţi cu sandale şi: „să nu purtaţi două tunici”.
10 Apoi le-a spus: „Dacă intraţi într-o casă, rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela,
11 iar dacă nu veţi fi primiţi în vreun loc şi nu vă vor asculta, plecând de acolo, scuturaţi praful de pe picioarele voastre ca mărturie împotriva lor.

12 Ei au plecat şi au predicat ca [oamenii] să se convertească.
13 Şi alungau mulţi diavoli, ungeau cu untdelemn mulţi bolnavi şi-i vindecau.

14 Regele Irod a auzit de el, căci numele lui devenise cunoscut şi se spunea: „Ioan Botezătorul a înviat din morţi şi de aceea puterea minunilor lucrează în el”.
15 Alţii, însă, spuneau: „Este Ilie”, iar alţii spuneau: „Este un profet ca unul dintre profeţi”.
16 Auzind, Irod a zis: „Ioan, pe care eu l-am decapitat, acesta a înviat”.
17 Căci însuşi Irod trimisese ca să-l prindă pe Ioan şi să-l lege în închisoare din cauza Irodiadei, soţia fratelui său, Filip, pe care o luase de soţie.
18 Pentru că Ioan îi spusese lui Irod: „Nu-ţi este permis s-o iei pe soţia fratelui tău”.
19 Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea,
20 pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l om drept şi sfânt, şi îl ocrotea. Când îl asculta era foarte stingherit, dar îl asculta cu plăcere.

21 A venit însă o zi potrivită când Irod, cu ocazia aniversării zilei sale de naştere, a dat un banchet pentru demnitarii săi, pentru ofiţeri şi cei mai de vază din Galileea.
22 Intrând, fiica Irodiadei a dansat şi a plăcut lui Irod şi celor care erau cu el la masă. Atunci, regele i-a zis fetei: „Cere-mi orice vrei şi îţi voi da”.
23 Şi i-a jurat:
„Orice îmi vei cere, îţi voi da, până la jumătate din regatul meu”.
24 Atunci ea a ieşit şi a spus mamei sale: „Ce să cer?” Aceasta i-a zis: „Capul lui Ioan Botezătorul”.
25 Şi, îndată, intrând în mare grabă la rege, i-a cerut: „Vreau să-mi dai imediat pe tavă capul lui Ioan Botezătorul”.
26 Regele s-a întristat foarte mult. Dar, din cauza jurământului şi a comesenilor, nu a voit s-o refuze.
27 Regele a trimis un soldat din gardă şi i-a poruncit să-i aducă îndată capul lui Ioan. Acela s-a dus, l-a decapitat în închisoare
28 şi a adus capul pe tavă, l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale.
29 Când au auzit discipolii lui, au venit, i-au luat trupul şi l-au pus în mormânt.

30 Apostolii s-au adunat la Isus şi i-au povestit toate câte au făcut şi ce au învăţat.
31 Atunci el le-a spus: „Veniţi voi singuri, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin”; pentru că mulţi veneau şi plecau şi nu aveau timp nici măcar să mănânce.
32 Au plecat cu o barcă spre un loc retras, ei singuri.

33 Mulţi i-au văzut plecând şi şi-au dat seama. Au alergat, deci, pe jos, din toate cetăţile, şi au ajuns înaintea lor acolo.
34 Coborând, [Isus] a văzut o mare mulţime şi i s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor şi a început să-i înveţe multe.
35 Se făcea târziu de acum. Discipolii lui s-au apropiat şi i-au spus: „Locul este izolat şi s-a făcut deja târziu;
36 dă-le drumul, ca, mergând prin cătunele şi satele din jur, să-şi cumpere ceva ca să mănânce”.
37 Dar el le-a răspuns: „Daţi-le voi să mănânce”. Ei i-au zis: „Atunci, să mergem noi să cumpărăm pâine de două sute de dinari şi să le dăm să mănânce?”
38 Iar el le-a zis: „Câte pâini aveţi? Mergeţi şi vedeţi!” După ce s-au interesat i-au spus: „Cinci, şi doi peşti”.
39 Atunci le-a poruncit să se aşeze toţi grupuri-grupuri, pe iarba verde.
40 Şi s-au aşezat în grupuri de câte o sută şi de câte cincizeci.
41 Luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, ridicându-şi ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat discipolilor ca să le pună în faţa lor; şi a împărţit cei doi peşti la toţi.
42 Au mâncat toţi şi s-au săturat.
43 Iar ei au strâns douăsprezece coşuri pline de bucăţi şi resturi de peşte.
44 Cei care au mâncat din pâini erau cinci mii de bărbaţi.

45 Îndată i-a zorit pe discipolii săi să urce în barcă şi să meargă înaintea lui spre ţinutul dinspre Betsaida până ce va fi dat drumul mulţimii.
46 După ce s-a despărţit de ei, a plecat pe munte ca să se roage.
47 Când s-a făcut seară, barca era în mijlocul mării, iar el, singur pe uscat.
48 Văzându-i cum se chinuiau să vâslească, deoarece vântul le era împotrivă, pe la straja a patra din noapte, a venit la ei umblând pe mare. Şi voia să treacă pe lângă ei.
49 Iar când l-au văzut umblând pe mare, au crezut că este o fantasmă şi au început să strige,
50 căci toţi l-au văzut şi erau îngroziţi. El, însă, a vorbit îndată cu ei şi le-a spus: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeţi!”
51 Apoi, s-a urcat la ei în barcă şi vântul a încetat, iar ei erau peste măsură de uluiţi în sine,
52 căci nu înţeleseseră nimic cu privire la pâini, ci inima lor era împietrită.

53 După ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezaret şi au tras la ţărm.
54 Când au coborât din barcă, recunoscându-l îndată,
55 unii au alergat în toată regiunea aceea şi au început să-i aducă pe tărgi pe cei bolnavi, oriunde auzeau că se află el.
56 Şi, oriunde intra, în sate, în cetăţi sau cătune, îi puneau pe cei suferinzi în pieţe şi-i cereau voie să-i atingă chiar şi numai poala hainei. Şi toţi cei care se atingeau de el se vindecau.