1 Fariseii şi unii dintre cărturarii veniţi de la Ierusalim s-au adunat în jurul lui
2 şi au văzut că unii dintre discipolii lui mâncau cu mâinile necurate, adică nespălate –
3 căci fariseii şi toţi iudeii nu mănâncă dacă nu-şi spală mâinile, ţinând astfel obiceiurile din bătrâni,
4 iar când se întorc de la piaţă, nu mănâncă dacă nu se purifică; mai sunt şi multe altele pe care le-au primit ca să le păzească: spălarea paharelor, a oalelor şi a vaselor de bronz.
5 Aşadar, fariseii şi cărturarii l-au întrebat: „De ce discipolii tăi nu urmează obiceiurile din bătrâni, ci mănâncă cu mâinile necurate?”
6 El le-a spus: „Bine a profeţit Isaia despre voi, ipocriţilor, după cum este scris:
Acest popor mă cinsteşte cu buzele, însă inima lor este departe de mine.
7 În zadar mă cinstesc propunând învăţături care sunt doar porunci ale oamenilor.
8 Lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi ţineţi obiceiul oamenilor”.
9 Şi le-a spus: „Frumos! Voi daţi deoparte porunca lui Dumnezeu ca să stabiliţi tradiţia voastră!
10 Căci Moise a spus: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, şi: Cine vorbeşte de rău pe tatăl sau pe mama să fie dat la moarte.
11 Voi însă spuneţi: «Dacă un om îi zice tatălui sau mamei: ‘Este corban’ – adică ofertă sacră – ‘ceea ce ţi se cuvine de la mine’»,
12 voi nu-i permiteţi să mai facă ceva pentru tatăl sau mama lui.
13 Astfel, suprimaţi cuvântul lui Dumnezeu pentru tradiţia voastră pe care voi v-o transmiteţi. Şi faceţi multe alte lucruri asemănătoare”.

14 Chemând din nou mulţimea, le-a spus: „Ascultaţi-mă cu toţii şi înţelegeţi!
15 Nu este nimic în afara omului care, intrând în el, să-l poată face impur, însă cele care ies din om, acelea îl fac pe om impur”.
16 
17 Când, lăsând mulţimea, a intrat în casă, discipolii săi l-au întrebat despre parabolă,
18 iar el le-a spus: „Cum, nici voi nu pricepeţi? Nu înţelegeţi că tot ceea ce intră din afară în om nu poate să-l facă impur?
19 Deoarece nu intră în inimă, ci în stomac şi apoi este eliminat în loc ascuns”. Astfel, declara pure toate alimentele.
20 Şi le-a mai zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl face pe om impur.
21 Căci din inima omului ies: gândurile rele, desfrânările, furturile, crimele,
22 adulterele, lăcomiile, răutăţile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul rău, blasfemia, îngâmfarea, necugetarea.
23 Toate aceste rele ies dinăuntru şi-l fac pe om impur”.

24 Apoi a plecat din acel loc şi a venit în ţinutul Tirului şi Sidonului şi a intrat într-o casă, voind ca nimeni să nu ştie, însă nu a putut să rămână ascuns,
25 căci o femeie a cărei fiică avea un duh necurat a auzit despre el şi, venind îndată, a căzut la picioarele lui.
26 Însă femeia era păgână, de origine siro-feniciană. Ea l-a rugat să alunge diavolul din fiica ei.
27 El i-a spus: „Lasă mai întâi să se sature copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei”.
28 Dar ea i-a răspuns: „Doamne, chiar şi căţeii mănâncă sub masă firimiturile copiilor”.
29 El i-a spus: „Pentru acest cuvânt, mergi: diavolul a ieşit din fiica ta”.
30 Şi, plecând acasă, a găsit fetiţa culcată în pat şi diavolul ieşise din ea.

31 Ieşind din nou din ţinutul Tirului, a trecut prin Sidon spre Marea Galileii, în mijlocul ţinutului Decapole.
32 I-au adus un surd care vorbea cu greu şi l-au rugat să-şi pună mâna peste el.
33 Luându-l la o parte din mulţime, i-a pus degetele în urechi şi, cu salivă, i-a atins limba.
34 Apoi, privind spre cer, a suspinat şi a zis: „Effata!”, care înseamnă „Deschide-te!”
35 Îndată i s-au deschis urechile şi i s-a desfăcut legătura limbii şi vorbea clar.
36 Iar el le-a poruncit să nu spună nimănui, însă cu cât mai mult le poruncea, cu atât mai mult ei îi duceau vestea
37 şi, peste măsură de uluiţi, spuneau: „Toate le-a făcut bine; chiar şi pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească”.