1 În timpul acela, tetrarhul Irod a auzit despre faima lui Isus
2 şi spunea slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul. El a înviat din morţi; de aceea puterea minunilor lucrează în el”.
3 Căci Irod, prinzându-l pe Ioan, l-a legat şi l-a aruncat în închisoare din cauza Irodiadei, soţia lui Filip, fratele său.
4 Căci Ioan îi spusese: „Nu-ţi este permis să o ai”.
5 Deşi voia să-l ucidă, se temea de mulţime, pentru că îl considera ca profet.

6 Dar, cu ocazia aniversării naşterii lui Irod, fiica Irodiadei a dansat în mijloc şi i-a plăcut atât de mult lui Irod,
7 încât i-a promis cu jurământ că-i va da orice va cere.
8 Dar ea, îndemnată de mama ei, i-a zis: „Dă-mi aici, pe tavă, capul lui Ioan Botezătorul”.
9 Regele s-a întristat, dar din cauza jurământului şi a invitaţilor, a poruncit să-i fie dat
10 şi a trimis ca să-l decapiteze pe Ioan în închisoare.
11 Capul lui a fost adus pe o tavă şi dat fetei, care i l-a dus mamei sale.
12 Discipolii lui au venit, au luat trupul lui şi l-au înmormântat. Apoi au venit şi i-au spus lui Isus.

13 Când a auzit Isus, a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu şi izolat; aflând, mulţimile de prin cetăţi au mers pe jos după el.
14 Coborând, a văzut o mare mulţime, i s-a făcut milă de ei şi le-a vindecat bolnavii.
15 La lăsatul serii, s-au apropiat de el discipolii, spunând: „Locul este pustiu şi ora e deja târzie, dă drumul mulţimilor ca să meargă prin sate şi să-şi cumpere de mâncare”.
16 Dar Isus le-a zis: „Nu-i nevoie să plece. Daţi-le voi să mănânce!”
17 Ei însă i-au spus: „Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti”.
18 Atunci le-a zis: „Aduceţimi-le aici!”
19 Poruncind mulţimilor să se aşeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi-a ridicat privirea spre cer, a mulţumit, a frânt pâinile şi le-a dat discipolilor, iar discipolii mulţimilor.
20 Au mâncat toţi şi s-au săturat, iar din bucăţile rămase au strâns douăsprezece coşuri pline.
21 Iar cei care au mâncat erau cam cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi copii.

22 Îndată îi zorea pe discipoli să urce în barcă şi să meargă înaintea lui pe ţărmul celălalt, până ce el va da drumul mulţimilor.
23 După ce a dat drumul mulţimilor, s-a urcat pe munte, singur, ca să se roage. Când s-a înserat, era acolo singur.

24 Barca se îndepărtase deja de uscat, la mai multe stadii, zguduită de valuri, deoarece vântul le era împotrivă.
25 Pe la straja a patra din noapte, [Isus] a venit la ei, umblând pe mare.
26 Văzându-l că merge pe mare, discipolii s-au tulburat, spunând că este o fantasmă şi, de frică, au început să strige.
27 Dar Isus le-a vorbit îndată: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeţi!”

28 Atunci Petru i-a răspuns: „Doamne, dacă eşti tu, porunceşte să vin la tine pe apă”.
29 El i-a zis: „Vino!” Coborând din barcă, Petru a început să umble pe apă şi a venit spre Isus.
30 Dar, văzând vântul puternic, s-a înspăimântat şi, pentru că a început să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!”
31 Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?”
32 Când s-a urcat în barcă, vântul a încetat,
33 iar cei care se aflau în barcă i s-au închinat spunând: „Cu adevărat eşti Fiul lui Dumnezeu!”

34 După ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezaret.
35 Când l-au recunoscut, oamenii din ţinutul acela au trimis veste în toată împrejurimea aceea şi i-au adus la el pe toţi bolnavii.
36 Îi cereau voie să-i atingă poala hainei şi toţi cei care o atingeau erau vindecaţi.