1 În ziua aceea, ieşind din casă, Isus s-a aşezat pe ţărmul mării.
2 S-a adunat în jurul lui o mulţime atât de mare încât el s-a urcat în barcă să se aşeze şi toată mulţimea stătea pe ţărm,
3 iar el le spunea multe în parabole:
„Iată, semănătorul a ieşit să semene.
4 Şi, în timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului. Au venit păsările cerului şi au mâncat-o.
5 O altă parte a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit pentru că nu avea pământ adânc,
6 iar când soarele a răsărit, s-a veştejit şi, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat.
7 O altă parte a căzut între spini. Spinii au crescut şi au înăbuşit-o.
8 Iar alta a căzut în pământ bun şi a dat rod: care o sută, care şaizeci, care treizeci.
9 Cine are urechi, să asculte!”

10 Apropiindu-se, discipolii i-au spus: „De ce le vorbeşti în parabole?”
11 Iar el le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei cerurilor, dar lor nu le-a fost dat,
12 căci celui care are i se va da şi-i va prisosi, iar celui care nu are, i se va lua şi ceea ce are.
13 De aceea le vorbesc în parabole pentru ca văzând să nu vadă şi auzind să nu audă, nici să nu înţeleagă
14 şi să se împlinească profeţia lui Isaia care spune:
De ascultat veţi asculta, dar nu veţi înţelege
şi de privit veţi privi, dar nu veţi vedea.
15 Căci inima acestui popor
a devenit insensibilă,
urechile lor cu greu aud,
iar ochii şi i-au închis
ca nu cumva să vadă cu ochii
şi să audă cu urechile,
să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă,
iar eu să-i vindec.
16 Însă fericiţi sunt ochii voştri pentru că văd şi urechile voastre pentru că aud!
17 Adevăr vă spun: mulţi profeţi şi drepţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi şi n-au văzut şi să audă ce auziţi şi n-au auzit.

18 Aşadar, ascultaţi parabola semănătorului!
19 Când cineva ascultă cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine Cel Rău şi răpeşte ceea ce a fost semănat în inima lui: acesta este ce s-a semănat de-a lungul drumului.
20 Ce a fost semănat pe loc pietros este cel care ascultă cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie,
21 dar nu are rădăcini în sine, este de scurtă durată; când vine o încercare sau o persecuţie din cauza cuvântului, imediat se scandalizează.
22 Ce a fost semănat între spini este cel care ascultă cuvântul, dar grija acestei lumi şi plăcerea înşelătoare a bogăţiei înăbuşă cuvântul şi rămâne fără rod.
23 Iar ce a fost semănat în pământ bun este acela care ascultă cuvântul şi-l înţelege. Acesta aduce rod şi face care o sută, care şaizeci, care treizeci”.

24 Le-a prezentat o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânţă bună în ogorul său.
25 Dar pe când oamenii dormeau, a venit duşmanul lui, a semănat neghină prin grâu şi a plecat.
26 Când a răsărit grâul şi a dat rod, atunci s-a văzut şi neghina.
27 Venind servitorii stăpânului, i-au spus: «Stăpâne, oare n-ai semănat sămânţă bună în ogorul tău? De ce are, deci, neghină?»
28 El le-a spus: «Un om duşmănos a făcut aceasta». Servitorii i-au spus: «Vrei să mergem ca să o smulgem?»
29 Dar el le-a zis: «Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, să scoateţi din rădăcină şi grâul.
30 Lăsaţi să crească împreună până la seceriş. În timpul secerişului voi spune secerătorilor: smulgeţi mai întâi neghina, legaţi-o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunaţi-l în grânarul meu»”.

31 Le-a mai prezentat o parabolă: „Împărăţia cerurilor este asemenea cu un grăunte de muştar pe care un om îl ia şi îl seamănă în ogorul său.
32 Acesta este mai mic decât toate seminţele, însă, după ce a crescut, este mai mare decât toate legumele şi devine copac, aşa încât vin păsările cerului şi îşi fac cuiburi în ramurile lui”.

33 Le-a spus o altă parabolă: „împărăţia cerurilor este asemenea cu plămada pe care o ia femeia şi o ascunde în trei măsuri de făină până când dospeşte totul”.

34 Isus spunea mulţimilor toate acestea în parabole şi nu le spunea nimic fără parabole,
35 ca să se împlinească ceea ce fusese spus prin profetul care zice:
Îmi voi deschide gura în parabole, voi dezvălui lucruri ascunse de la crearea lumii.

36 Atunci, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar discipolii au venit la el şi i-au spus: „Explică-ne parabola neghinei din ogor”.
37 El a răspuns: „Cel care seamănă sămânţa bună este Fiul Omului.
38 Ogorul este lumea, sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei. Neghina sunt fiii Celui Rău.
39 Duşmanul care a semănat-o este diavolul. Secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.
40 Deci, aşa cum se adună neghina şi se arde în foc, tot aşa va fi la sfârşitul lumii.
41 Fiul Omului îi va trimite pe îngerii săi, iar ei vor aduna din împărăţia lui toate scandalurile şi pe cei care săvârşesc nelegiuirea
42 şi-i vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor.
43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi, să asculte!

44 Împărăţia cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde şi, plin de bucurie, merge şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela.

45 La fel, împărăţia cerurilor este asemenea unui negustor care caută perle frumoase.
46 Când găseşte o perlă de mare valoare, merge, vinde tot ce are şi o cumpără.

47 Din nou, împărăţia cerurilor este asemenea năvodului aruncat în mare, care adună de toate.
48 Când s-a umplut, oamenii îl trag la ţărm, se aşează, adună ceea ce este bun în coşuri şi aruncă ceea ce este rău.
49 Tot aşa va fi la sfârşitul lumii: vor veni îngerii şi-i vor separa dintre cei drepţi pe cei răi
50 şi îi vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor.

51 Aţi înţeles toate acestea?” I-au spus: „Da!”
52 Atunci le-a zis: „De aceea orice cărturar instruit în ale împărăţiei cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său lucruri noi şi vechi”.

53 Când a terminat Isus parabolele acestea, a plecat de acolo.

54 Venind în locul lui natal, îi învăţa în sinagoga lor, aşa încât ei se mirau şi spuneau: „De unde are el înţelepciunea aceasta şi aceste puteri?
55 Nu este oare acesta fiul lemnarului? Nu se numeşte mama lui Maria, iar fraţii lui: Iacob, Iosif, Simon şi Iuda?
56 Şi surorile lui oare nu sunt toate la noi? De unde, deci, are el toate acestea?”
57 Şi erau scandalizaţi de el. Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui şi-n casa lui”.
58 Şi nu a făcut acolo multe minuni, din cauza necredinţei lor.