17
După şase zile, Isus l-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt
şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor: faţa lui strălucea ca soarele şi hainele lui au devenit albe ca lumina.
Şi iată că le-au apărut Moise şi Ilie, care vorbeau cu Isus.
Petru, intervenind, i-a spus lui Isus: „Doamne, e bine că suntem aici! Dacă vrei, voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”.
Pe când mai vorbea încă, iată că i-a învăluit un nor luminos şi iată că un glas din nor spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit în care este mulţumirea mea; ascultaţi de el!”
Auzind, discipolii au căzut cu faţa la pământ şi au fost cuprinşi de o mare spaimă.
Isus a venit, i-a atins şi le-a zis: „Ridicaţi-vă, nu vă temeţi!”
Ridicându-şi ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur.
Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: „Să nu spuneţi nimănui ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului nu va fi înviat din morţi”.
10 Discipolii l-au întrebat: „De ce spun cărturarii că mai întâi trebuie să vină Ilie?”
11 El le-a răspuns: „Într-adevăr, Ilie trebuie să vină şi va restabili toate.
12 Eu însă vă spun: Ilie a venit deja, dar nu l-au recunoscut, ci au făcut cu el ceea ce au vrut. Tot aşa va trebui să sufere şi Fiul Omului din partea lor”.
13 Atunci discipolii au înţeles că le vorbea despre Ioan Botezătorul.
14 Când au ajuns la mulţime, a venit la el un om care a căzut în genunchi înaintea lui
15 şi i-a spus: „Doamne, îndură-te de fiul meu pentru că este lunatic şi suferă mult; de multe ori cade în foc şi deseori în apă.
16 L-am adus la discipolii tăi, dar n-au putut să-l vindece”.
17 Isus a răspuns: „O, generaţie necredincioasă şi perversă, până când voi fi cu voi? Până când vă voi mai suporta? Aduceţi-l aici!”
18 Isus i-a poruncit, iar diavolul a ieşit din el. Şi copilul s-a vindecat din ceasul acela.
19 Atunci au venit discipolii lui Isus şi i-au spus deoparte: „De ce noi nu am putut să-l alungăm?”
20 El însă le-a spus: „Din cauza credinţei voastre slabe. Căci adevăr vă spun, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune muntelui acestuia: «Mută-te de aici acolo» şi el s-ar muta. Şi nimic nu v-ar fi imposibil”.
21 
22 Pe când erau adunaţi în Galileea, Isus le-a spus: „Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor.
23 Îl vor ucide, dar a treia zi va învia”. Iar ei au fost cuprinşi de o mare tristeţe.
24 După ce au venit la Cafarnaum, cei care încasau contribuţia au venit la Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu achită cele două drahme?”
25 El a spus: „Da!” Venind în casă, Isus i-a luat-o înainte spunând: „Simon, ce crezi, de la cine iau regii de pe pământ taxa sau tributul: de la fiii lor sau de la străini?”
26 Când el a spus: „De la străini”, Isus i-a zis: „Aşadar, fiii sunt scutiţi.
27 Totuşi, ca să nu-i scandalizăm, mergi pe ţărmul mării, aruncă undiţa şi ia primul peşte care va veni. Deschizându-i gura, vei găsi o monedă. Ia-o şi dă-le-o pentru mine şi pentru tine”.