1 Iar când s-a făcut dimineaţă, toţi arhiereii şi bătrânii poporului au ţinut consiliu împotriva lui Isus ca să-l condamne la moarte.
2 Şi, legându-l, l-au dus şi l-au predat lui Pilat, guvernatorul.

3 Atunci Iuda, cel care l-a trădat, văzând că el fusese condamnat, cuprins de remuşcare, a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cele treizeci de monede de argint,
4 spunând: „Am păcătuit vânzând sânge nevinovat”. Dar ei i-au zis: „Ce ne priveşte? Tu vei vedea!”
5 Şi, aruncând banii în templu, a plecat şi s-a dus să se spânzure.
6 Iar arhiereii, luând banii, au zis: „Nu este permis să-i punem în tezaur, căci sunt preţul sângelui”.
7 Şi, după ce au ţinut consiliu, au cumpărat cu ei Ogorul Olarului pentru îngroparea străinilor.
8 De aceea se numeşte ogorul acela până astăzi Ogorul Sângelui.

9 Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin Ieremia profetul, care zice: Şi au primit treizeci de arginţi, preţul celui vândut, care a fost stabilit de fiii lui Israel
10 şi i-au dat pe ogorul olarului, aşa cum îmi poruncise Domnul.

11 Isus stătea înaintea guvernatorului, iar guvernatorul l-a întrebat: „Tu eşti regele iudeilor?” Isus a răspuns: „Tu o spui!”
12 Şi, în timp ce era acuzat de arhierei şi de bătrâni, nu răspundea nimic.
13 Atunci i-a zis Pilat: „Nu auzi câte mărturisesc aceştia împotriva ta?”
14 Dar nu a răspuns nici măcar un cuvânt, încât guvernatorul era foarte mirat.

15 La fiecare sărbătoare, guvernatorul obişnuia să elibereze un deţinut pentru popor, pe care îl voiau ei.
16 Pe atunci aveau un deţinut vestit, numit Baraba.
17 Deci, când s-au adunat, Pilat le-a zis: „Pe cine vreţi să vi-l eliberez: pe Baraba sau pe Isus care se numeşte Cristos?”
18 Căci ştia că din invidie îl dăduseră pe mâna lui.

19 Şi, în timp ce şedea la judecată, soţia lui i-a trimis vorbă: „Nimic să nu faci dreptului aceluia, căci multe am suferit azi în vis din cauza lui”.
20 Dar arhiereii şi bătrânii au convins mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Isus să-l trimită la moarte.
21 Luând cuvântul, guvernatorul le-a zis: „Pe care dintre cei doi vreţi să vi-l eliberez?” I-au răspuns: „Pe Baraba!”
22 Pilat le-a zis: „Aşadar, ce să fac cu Isus, care se numeşte Cristos?” Au zis toţi: „Să fie răstignit!”
23 El le-a spus: „Dar ce rău a făcut?” Ei însă strigau şi mai tare: „Să fie răstignit!”

24 Văzând Pilat că nu foloseşte la nimic, dimpotrivă, agitaţia devenea tot mai puternică, a luat apă şi s-a spălat pe mâini înaintea poporului, spunând: „Eu sunt nevinovat de sângele acestui drept. Voi veţi vedea!”
25 Tot poporul a răspuns: „Sângele lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri”.
26 Atunci l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce l-a biciuit, l-a dat ca să fie răstignit.

27 Atunci, soldaţii procuratorului l-au adus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul lui toată cohorta,
28 şi, după ce l-au dezbrăcat, l-au acoperit cu o mantie purpurie.
29 Împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptă o trestie şi, îngenunchind, îşi băteau joc de el spunând: „Bucură-te, rege al iudeilor!”
30 Apoi, scuipându-l, îi luau trestia şi-l loveau peste cap.
31 După ce şi-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de mantie şi l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus ca să-l răstignească.

32 În timp ce ieşeau, au găsit un om din Cirene cu numele de Simon. Pe acesta l-au constrâns să-i ducă crucea.
33 Ajungând la locul numit Golgota, care înseamnă locul Craniului,
34 i-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar el, gustând, n-a voit să bea.

35 După ce l-au răstignit, au împărţit hainele lui, aruncând zarurile,
36 apoi s-au aşezat şi au rămas acolo să-l păzească.
37 Au pus deasupra capului său cauza condamnării, scrisă astfel: „Acesta este Isus, regele iudeilor”.
38 Atunci au răstignit împreună cu el doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga.

39 Iar cei care treceau rosteau blasfemii împotriva lui, clătinând din cap
40 şi spunând: „Tu, care dărâmi templul şi-l construieşti în trei zile, salvează-te pe tine însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!”
41 La fel şi arhiereii îl luau în râs împreună cu cărturarii şi cu bătrânii şi spuneau:
42 „Pe alţii i-a salvat, pe sine nu se poate salva! Dacă este regele Israelului, să coboare acum de pe cruce şi vom crede în el.
43 S-a încrezut în Dumnezeu! Să-l elibereze acum, dacă îl doreşte. Pentru că spunea: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»”.
44 Chiar şi tâlharii răstigniţi împreună cu el îl insultau în acelaşi fel.

45 De la ceasul al şaselea s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ceasul al nouălea.
46 Iar pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic: „Elí, Elí, léma sabactáni?” care înseamnă „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”
47 Unii dintre cei care erau de faţă spuneau: „Acesta îl cheamă pe Ilie!”
48 Şi, îndată, unul dintre ei a alergat şi, luând un burete, l-a înmuiat în oţet, l-a pus într-o trestie şi i-a dat să bea.
49 Iar ceilalţi spuneau: „Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-l salveze!”
50 Dar Isus, strigând din nou cu glas puternic, şi-a dat sufletul.

51 Şi, iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat,
52 mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor morţi au înviat
53 şi, ieşind din morminte, după învierea lui, au venit în cetatea sfântă şi s-au arătat multora.

54 Atunci centurionul şi cei care împreună cu el îl păzeau pe Isus, văzând cutremurul şi cele întâmplate, au fost cuprinşi de o mare spaimă şi au spus: „Cu adevărat, acesta era Fiul lui Dumnezeu!”
55 Erau acolo şi multe femei care priveau de departe. Unele dintre ele îl urmaseră pe Isus din Galileea, slujindu-i.
56 Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob şi a lui Iosif, şi mama fiilor lui Zebedeu.

57 Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era şi el discipol al lui Isus.
58 Acesta a venit la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat.
59 Iosif a luat trupul lui Isus, l-a înfăşurat într-un giulgiu curat
60 şi l-a pus în mormântul său nou, pe care îl săpase în stâncă. După ce a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului, a plecat.

61 Iar Maria Magdalena şi cealaltă Marie şedeau acolo, înaintea mormântului

62 În ziua următoare, cea care este după ziua Pregătirii, s-au adunat arhiereii şi fariseii la Pilat
63 şi i-au spus: „Domnia ta, ne-am amintit că acel înşelător a spus pe când mai trăia încă: «După trei zile, voi învia».
64 Porunceşte, deci, să fie păzit mormântul până în ziua a treia ca nu cumva să vină discipolii lui să-l fure şi apoi să spună poporului: «A înviat din morţi!» Iar înşelătoria aceasta de pe urmă ar fi mai rea decât prima”.
65 Pilat le-a zis: „Aveţi garda, mergeţi şi păziţi cum ştiţi”.
66 Ei s-au dus şi, sigilând piatra, au păzit mormântul cu garda.