1 În luna Nisan, în al douăzecilea an al regelui Artaxerxes, pe când vinul era înaintea lui, am luat vinul şi l-am dat regelui. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui.
2 Regele mi-a zis: „Pentru ce ai faţa tristă, deşi nu eşti bolnav? Aceasta nu poate fi decât tristeţea inimii”. Atunci mi-a fost foarte mare teamă.
3 I-am răspuns regelui: „Să trăiască regele în veci! Cum să nu am faţa tristă când cetatea în care sunt mormintele părinţilor mei este pustiită şi porţile ei sunt mistuite de foc?”.
4 Regele mi-a zis: „Ce vrei să ceri?”. Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor
5 şi i-am răspuns regelui: „Dacă este un [lucru] bun pentru rege şi dacă slujitorul tău a aflat bunăvoinţă înaintea ta, trimite-mă în cetatea mormintelor părinţilor mei ca s-o reconstruiesc!”.
6 Regele – lângă care stătea regina – mi-a zis: „Până când va dura călătoria şi când te vei întoarce?”. I-a plăcut regelui, mi-a dat drumul, iar eu i-am zis când [mă voi întoarce].
7 Apoi i-am zis regelui:
„Dacă este un [lucru] bun pentru rege, să mi se dea scrisori pentru guvernatorii de dincolo de Râu ca să mă lase să trec şi să ajung în Iuda
8 şi o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii regelui, ca să-mi dea lemn să fac grinzi pentru porţile fortăreţei care este lângă casă, pentru zidul cetăţii şi pentru casa unde voi merge”. Regele mi-a dat, pentru că mâna binevoitoare a Domnului era asupra mea.

9 Am ajuns la guvernatorii de dincolo de Râu şi le-am dat scrisorile regelui. Regele trimisese cu mine căpetenii ale armatei şi călăreţi.

10 Când au auzit Sanbalat din Horon şi Tobia, slujitorul din Amon, le-a părut un rău mare că a venit cineva să caute binele fiilor lui Israel.

11 Am ajuns la Ierusalim şi am stat acolo trei zile.
12 M-am ridicat noaptea, eu şi puţinii oameni care erau cu mine, şi nu am spus nimănui ce îmi pusese Domnul la inimă să fac pentru Ierusalim. Nu aveam cu mine niciun animal decât animalul pe care călăream.
13 Am ieşit noaptea pe Poarta Văii, spre Izvorul Balaurului şi spre Poarta Gunoiului. Am cercetat zidurile Ierusalimului care erau sparte şi porţile lui care erau mistuite de foc.
14 Am trecut pe la Poarta Izvorului şi pe la Piscina Regelui, dar nu era loc pentru animalul de sub mine ca să treacă.
15 Am urcat până la pârâu noaptea şi am cercetat zidul. Apoi, revenind prin Poarta Văii, m-am întors.
16 Guvernatorii nu ştiau unde mersesem şi ce făceam. Căci până atunci nu le făcusem cunoscut nici iudeilor, nici preoţilor, nici conducătorilor, nici guvernatorilor şi nici celorlalţi care făceau lucrarea.
17 Apoi le-am zis: „Voi vedeţi nenorocirea în care suntem: Ierusalimul este pustiit şi porţile lui sunt arse în foc. Veniţi să reconstruim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim de batjocură!”.
18 Le-am făcut cunoscut cum mâna cea binevoitoare a Domnului fusese asupra mea şi cuvintele regelui pe care mi le spusese. Ei au spus: „Să ne ridicăm şi să construim!”. Şi s-au încurajat pentru [a face] bine.

19 Când au auzit Sanbalat din Horon, Tobia, slujitorul din Amon, şi Gheşem din Arabia şi-au bătut joc de noi şi ne-au dispreţuit. Ei au zis: „Ce este acest lucru pe care îl faceţi? Vreţi să vă revoltaţi împotriva regelui?”.
20 Însă eu le-am răspuns, zicându-le: „Dumnezeul cerurilor ne va da succes; noi, slujitorii lui, ne vom ridica şi vom construi. Dar voi nu aveţi parte, nici drept, nici amintire în Ierusalim”.