2
Iată pe munţi picioarele celui care vesteşte
şi face să se adune pacea!
Ţine-ţi sărbătorile, Iuda,
şi împlineşte-ţi voturile,
pentru că nu va mai trece prin tine Belial:
va fi nimicit în întregime!
Urcă împotriva ta cel care împrăştie,
păzeşte-ţi întăritura ta, ai grijă la drum,
întăreşte-ţi coapsele şi adună-ţi toată puterea!
Căci Domnul a dus din nou mândria lui Iacob
ca şi mândria lui Israel.
Pentru că jefuitorii i-au jefuit
şi au prădat vlăstarele lor.
Scutul vitejilor săi s-a înroşit,
oamenii de luptă sunt în stacojiu,
carele lucesc ca focul în ziua stabilită,
lăncile se agită.
Pe străzi năvălesc carele, se ciocnesc în pieţe.
Înfăţişarea lor este ca flăcările,
aleargă ca fulgerul.
Îşi amintesc de măreţia lui,
se poticnesc în timpul mersului lor;
se grăbesc spre zidurile sale,
este pregătită protecţia lor.
Porţile râurilor se deschid
şi palatul se prăbuşeşte.
A fost hotărât: va fi dezgolită şi va fi dusă.
Slujitoarele ei vor geme cu glas de porumbiţe,
bătându-şi pieptul.
Ninive era ca o cisternă de apă
de ale cărei ape ei fug.
„Staţi, staţi!”, dar nimeni nu se întoarce.
10 Jefuiţi argintul! Jefuiţi argintul!
Nu este sfârşit pentru gloria stabilită
din toate obiectele de preţ.
11 Este golită, nelocuită şi devastată!
I se topeşte inima şi-i tremură genunchii;
o durere este în toate coapsele
şi toate feţele au pălit.
12 Unde este vizuina leilor şi peştera leilor tineri,
acolo mergeau leul, leoaica şi puiul de leu
şi nu era cine să-i tulbure.
13 Leul sfâşia suficient pentru puii lui,
sugruma pentru leoaicele sale;
umplea cu ce sfâşia ascunzişurile sale
şi vizuinile sale, cu cele sfâşiate.
14 Iată, eu sunt împotriva ta
– oracolul Domnului Sabaot
voi arde cu fum carele tale
şi sabia îi va devora pe leii tăi tineri;
voi distruge de pe pământ prada ta
şi nu se va mai auzi glasul mesagerilor tăi.