1 Vai de cetatea însângerată, plină de minciună şi jaf,
care nu încetează să sfâşie!
2 Pocnet de bici şi sunet de huruit de roţi,
calul galopează şi carul aleargă!
3 Călăreţul urcă, sabia luceşte şi suliţa sclipeşte.
Mulţime de străpunşi, grămadă de cadavre,
nu se termină hoiturile:
se împiedică de hoiturile lor.
4 Din cauza mulţimii desfrânărilor celei desfrânate,
cea frumoasă şi stăpână a vrăjitoriilor,
care vinde neamurile prin desfrânările ei
şi familiile, prin vrăjitoriile sale.
5 Iată, sunt împotriva ta – oracolul Domnului Sabaot –
voi dezveli poala ta până peste faţa ta,
voi face să vadă neamurile goliciunea ta
şi domniile, ruşinea ta!
6 Voi arunca asupra ta urâciunile tale,
te voi face să înnebuneşti
şi te voi pune la vedere.
7 Toţi cei care te vor vedea vor fugi de tine şi vor zice:
„Ninive este devastată!
Cine o va plânge?
Unde voi găsi consolatori pentru tine?”.

8 Eşti mai bună decât No-Amon
cea care stătea între râuri:
ape erau în jurul ei,
forţa ei era marea
şi din mare era zidul ei.
9 Cuş era tăria ei şi Egiptul era fără sfârşit;
Put şi Libia erau cei care te ajutau.
10 Dar şi ea a fost deportată şi a mers în captivitate.
Pruncii ei au fost zdrobiţi la capetele tuturor străzilor,
pentru onoarea ei au fost aruncaţi sorţii
şi toţi cei mari ai săi au fost legaţi cu lanţuri.
11 Însă şi tu te vei îmbăta, te vei ascunde
şi vei căuta apărare de duşman.

12 Toate fortăreţele tale sunt ca nişte smochini cu roadele lor timpurii:
dacă sunt scuturaţi, cad în gura celui care le mănâncă.
13 Iată, poporul tău este ca femeile în mijlocul tău.
Porţile tării tale sunt deschise înaintea duşmanilor tăi,
iar focul devorează zăvoarele tale.
14 Scoate pentru tine apă din cetatea întărită!
Întăreşte fortăreţele tale!
Intră în lut, calcă noroiul în picioare,
pune cărămida să se întărească!

15 Acolo te va devora focul şi te va nimici sabia!
Te va devora ca omizile.
Înmulţeşte-te ca omizile,
înmulţeşte-te ca lăcustele!
16 Ţi-ai multiplicat negustorii mai mult decât stelele cerului.
Omida îşi întinde aripile şi zboară.
17 Principii tăi sunt ca lăcustele
şi conducătorii tăi, ca un roi de insecte
care se aşază pe ziduri în timpul zilei răcoroase.
Când soarele răsare, pleacă
şi nu se cunoaşte locul unde erau.

18 Au adormit păstorii tăi, rege al Asiriei,
cei mai de cinste ai tăi s-au întins.
Poporul tău este împrăştiat pe munţi
şi nu este cine să-l adune.
19 Nu este leac pentru zdrobirea ta,
rana ta este de nevindecat.
Toţi cei care vor auzi vestea despre tine
vor bate din palme împotriva ta,
căci peste cine nu a trecut mereu răutatea ta?