1 Rugăciunea unui sărman care este sleit de putere
şi îşi revarsă plângerea înaintea Domnului.
2 Doamne, ascultă rugăciunea mea
şi strigarea mea să ajungă la tine.
3 Nu-ţi întoarce faţa de la mine
în ziua suferinţei mele; pleacă-ţi urechea spre mine, în ziua în care te chem, grăbeşte-te să mă asculţi.
4 Căci zilele mele s-au spulberat ca fumul
şi oasele mele ard ca jarul.
5 Inima mea a fost lovită şi se usucă întocmai ca iarba,
încât uit să-mi mănânc şi pâinea.
6 Din cauza geamătului continuu,
mi s-a lipit pielea de oase.
7 M-am asemănat cu bufniţa din pustiu,
m-am făcut asemenea cucuvelei din dărâmături.
8 Stau de veghe şi sunt ca pasărea singuratică pe acoperiş;
9 ziua întreagă mă insultă duşmanii;
cei care mă lăudau rostesc numele meu ca blestem.
10 Mă hrănesc cu cenuşă în loc de pâine
şi cu lacrimi mi-am amestecat băutura,
11 din pricina mâniei şi a urgiei tale;
fiindcă, după ce m-ai înălţat, m-ai îndepărtat.
12 Zilele mele sunt ca umbra care trece
şi eu m-am uscat ca iarba.
13 Tu, Doamne, rămâi în veci
şi amintirea ta dăinuie din generaţie în generaţie.
14 Tu te vei ridica şi te vei îndura de Sion,
căci este timpul să-ţi arăţi bunăvoinţa, întrucât a venit timpul potrivit.
15 Iată, servitorilor tăi le sunt dragi pietrele lui
şi le este milă de ruinele sale.
16 Toate popoarele se vor teme de numele Domnului
şi toţi regii pământului de slava sa,
17 pentru că Domnul a reconstruit Sionul
şi s-a arătat în mărirea lui.
18 El ia aminte la rugăciunea celor sărmani
şi nu dispreţuieşte rugăciunile lor.
19 Aceasta să se scrie pentru generaţiile viitoare
şi poporul care se va naşte îl va lăuda pe Domnul;
20 pentru că el a privit din înălţimi,
din locuinţa sa cea sfântă; Domnul s-a uitat din cer asupra pământului,
21 ca să asculte suspinul celor închişi
şi pentru a-i elibera pe cei condamnaţi la moarte.
22 Pentru ca numele Domnului să fie vestit în Sion
şi lauda lui în Ierusalim,
23 când se vor aduna împreună popoarele
şi împărăţiile, ca să-i slujească Domnului.
24 Mi-a vlăguit pe cale puterea,
mi-a scurtat numărul zilelor. Am zis: Dumnezeul meu,
25 nu mă lua la jumătatea zilelor mele;
anii tăi sunt din generaţie în generaţie.
26 De la început ai întemeiat pământul
şi cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.
27 Ele vor pieri, dar tu rămâi
şi toate se vor învechi ca un veşmânt, şi le vei schimba ca pe o haină.
28 Dar tu eşti acelaşi
şi anii tăi nu se sfârşesc.
29 Fiii slujitorilor tăi vor avea o locuinţă
şi descendenţa lor va rămâne în siguranţă în faţa ta.