1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!
Doamne, Dumnezeul meu,
tu eşti nemărginit de mare. Tu eşti înveşmântat în strălucire şi măreţie,
2 învăluit în lumină ca într-o haină!
Tu întinzi cerurile ca pe un cort,
3 îţi aşezi pe ape lăcaşurile tale,
îţi faci carul din nori,
umbli pe aripile vântului;
4 tu faci din suflările de vânt mesageri ai tăi
şi din flăcările focului slujitori ai tăi.
5 Tu ai aşezat pământul pe temeliile sale,
ca să nu se clatine în veci şi de-a pururi.
6 Tu l-ai acoperit cu abisul
cum l-ai acoperi cu o haină; şi apele stăteau până deasupra munţilor.
7 La ameninţarea ta, ele fug,
la glasul tunetului tău, sunt cuprinse de groază;
8 se suie pe munţi şi se coboară în văi,
spre locul pe care l-ai statornicit pentru ele.
9 Le-ai pus un hotar pe care nu-l vor trece,
nici nu se vor întoarce să acopere pământul.
10 Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi
şi ele se strecoară printre munţi.
11 Ele adapă toate vieţuitoarele câmpului,
asinii sălbatici setea şi-o potolesc.
12 Păsările cerului locuiesc deasupra lor
şi dintre ramuri îşi înalţă glasul lor.
13 Tu laşi să cadă din lăcaşurile tale ploaie peste munţi;
tu saturi pământul cu rodul lucrărilor tale.
14 Tu faci să crească iarbă pentru vite
şi verdeţuri în folosul omului, ca el să scoată hrană din pământ:
15 vinul care înveseleşte inima omului,
untdelemnul care face să strălucească faţa sa
şi pâinea care întăreşte inima omului.
16 Se satură copacii Domnului,
cedrii Libanului, pe care el i-a plantat.
17 În ei, păsările îşi fac cuib
iar barza îşi are locuinţa în chiparoşi.
18 Munţii cei înalţi sunt pentru cerbi,
iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri.
19 El a făcut luna, ca să arate timpurile
şi soarele, care ştie unde să apună.
20 Tu aduci întunericul şi se face noapte:
atunci mişună toate fiarele pădurii,
21 puii de lei rag în căutare de pradă
şi cer hrana lor de la Dumnezeu.
22 Când răsare soarele, se întorc
şi se duc la culcare în vizuini.
23 Atunci iese omul la lucrarea lui
şi la munca lui, până seara.
24 Cât de numeroase sunt lucrările tale, Doamne:
toate le-ai făcut cu înţelepciune; pământul este plin de creaturile tale.
25 Iată marea întinsă şi largă:
într-însa mişună fiinţe fără număr, vieţuitoare mici şi mari;
26 pe ea plutesc corăbii,
în ea este Leviatanul,
pe care l-ai făcut ca să se joace într-însa.
27 Toate aşteaptă de la tine,
ca să le dai hrană la vreme potrivită.
28 Tu le dai hrană, iar ele o adună,
tu îţi deschizi mâna şi ele se satură de bunătăţi.
29 Dacă îţi ascunzi faţa, ele îşi pierd puterea,
dacă le iei suflarea, ele mor şi se întorc în ţărână.
30 Tu îţi trimiţi Duhul tău şi ele vor fi create,
şi vei reînnoi faţa pământului.
31 Slava Domnului să rămână în veci!
Să se bucure Domnul de lucrările sale!
32 El priveşte spre pământ şi acesta se cutremură;
se atinge de munţi şi ei fumegă.
33 Voi cânta Domnului cât voi fi,
voi cânta din strune Dumnezeului meu cât voi trăi.
34 Să ajungă cântecul meu până la el,
iar eu mă voi bucura în Domnul!
35 Să piară păcătoşii de pe pământ
şi cei răi să nu mai fie!
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Aleluia.