106
Aleluia. lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun,
veşnică este îndurarea lui!
Cine va putea istorisi faptele minunate ale Domnului?
Cine va putea face cunoscută toată slava lui?
Fericiţi sunt cei care păzesc legea,
cei care înfăptuiesc întotdeauna dreptatea.
Aminteşte-ţi de noi, Doamne,
din iubire faţă de poporul tău, vizitează-ne cu mântuirea ta,
ca să vedem fericirea aleşilor tăi,
să ne bucurăm de bucuria poporului tău şi să ne mândrim cu moştenirea ta.
Noi am păcătuit împreună cu părinţii noştri;
am săvârşit răul, am săvârşit nelegiuirea.
Părinţii noştri, în Egipt, n-au înţeles minunile tale,
nu şi-au amintit de mulţimea îndurărilor tale, ci s-au răzvrătit la mare, la Marea Roşie.
Dar el i-a mântuit de dragul numelui său,
pentru a-şi face cunoscută puterea.
A ameninţat Marea Roşie şi ea a secat
şi i-a trecut prin adâncuri ca prin pustiu.
10 I-a mântuit din mâna celor care îi urau
şi i-a răscumpărat din mâna duşmanului.
11 Apele i-au acoperit pe duşmanii lor,
nici unul dintre ei nu a scăpat.
12 Atunci ei au crezut în cuvântul lui
şi au cântat lauda sa.
13 Au uitat curând însă lucrările Domnului
şi n-au aşteptat împlinirea planului său.
14 Li s-a aprins pofta în pustiu
şi l-au pus pe Dumnezeu la încercare, în pământ uscat.
15 El le-a împlinit cererea
şi a dat saţietate sufletelor lor.
16 În tabără, au fost geloşi pe Moise
şi pe Aron, cel consacrat Domnului.
17 Pământul s-a deschis şi l-a înghiţit pe Datan
şi a acoperit grupul lui Abiram.
18 S-a aprins foc împotriva grupului lor:
flacăra lui i-a mistuit pe răzvrătiţi.
19 Şi au făcut un viţel în Horeb,
s-au închinat înaintea unui chip turnat
20 şi au schimbat gloria lor
cu chipul unui bou care mănâncă iarbă.
21 Au uitat de Dumnezeul care i-a mântuit,
care a făcut lucruri mari în Egipt,
22 minuni în ţara lui Ham,
semne minunate la Marea Roşie.
23 El hotărâse să-i nimicească,
dacă n-ar fi fost Moise, alesul său,
să iasă la trecătoare înaintea lui pentru a abate mânia lui, ca să nu-i distrugă.
24 Au refuzat pământul desfătării,
nu s-au încrezut în cuvântul lui.
25 Au murmurat în corturile lor,
n-au ascultat glasul Domnului.
26 Iar el şi-a ridicat mâna asupra lor,
ca să-i doboare în pustiu
27 şi să piardă descendenţa lor printre neamuri
şi să-i împrăştie prin ţinuturi.
28 Ei l-au slujit pe Baal-Peor
şi au mâncat din jertfele morţilor.
29 L-au provocat prin faptele lor
şi a izbucnit ciuma printre ei.
30 S-a ridicat Pinhas şi a făcut judecată,
ciuma a încetat
31 şi i s-a socotit aceasta ca dreptate,
din generaţie în generaţie pentru totdeauna.
32 L-au mâniat şi la apele din Meriba
şi Moise a fost pedepsit din cauza lor,
33 căci i-au amărât sufletul,
încât buzele lui au vorbit cu nesocotinţă.
34 N-au nimicit popoarele,
aşa cum le poruncise Domnul.
35 Ei s-au amestecat cu neamurile păgâne
şi au învăţat faptele lor.
36 Au slujit la idolii lor,
care au devenit pentru ei capcană.
37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli.
38 Au vărsat sânge nevinovat,
sângele fiilor şi fiicelor lor,
pe care i-au jertfit idolilor din Canaan, şi s-a pângărit pământul cu sânge.
39 S-au întinat prin faptele lor,
s-au prostituat prin obiceiurile lor.
40 Atunci, Domnul s-a aprins de mânie
împotriva poporului său, i s-a făcut silă de moştenirea sa;
41 i-a dat în mâna neamurilor păgâne
şi cei ce îi urau au stăpânit peste ei,
42 i-au subjugat duşmanii
şi au fost supuşi sub mâna lor.
43 De mai multe ori i-a eliberat,
dar ei s-au arătat împietriţi în răzvrătirea lor şi au fost doborâţi pentru nelegiuirile lor.
44 Totuşi, s-a uitat la strâmtorarea lor,
când le-a auzit plângerea.
45 Şi-a amintit de legământul său cu ei
şi s-a îndurat de ei după mulţimea milei sale.
46 I-a făcut să afle îndurare
la toţi cei care îi luaseră în robie.
47 Mântuieşte-ne, Doamne, Dumnezeul nostru,
şi adună-ne dintre neamurile păgâne, ca să preamărim numele tău cel sfânt şi să ne mândrim lăudându-te pe tine.
48 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veac şi până în veac! Să zică tot poporul: Amin! Aleluia!