1 Pe malurile râurilor din Babilon
şedeam şi plângeam, când ne aduceam aminte de Sion.
2 În sălciile din ţinutul acela
ne atârnasem harpele.
3 Căci acolo, cei care ne-au dus în robie
ne cereau cuvintele cântărilor şi asupritorii noştri ne cereau veselie: „Cântaţi-ne din cântările Sionului!”
4 Cum să cântăm noi cântările Domnului
pe un pământ străin?
5 Dacă te voi uita, Ierusalime,
să mi se usuce mâna dreaptă.
6 Să mi se lipească limba de cerul gurii
dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele.
7 Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edom,
care în ziua Ierusalimului ziceau: „Dărâmaţi-l! Dărâmaţi-l până la temelii!”
8 Fiică a Babilonului devastator,
fericit cel care îţi va întoarce răul pe care l-ai făcut!
9 Fericit cel care-ţi va smulge pruncii
şi-i va zdrobi de piatră!