141
Psalm. Al lui David.
Strig către tine, Doamne,
vino degrabă în ajutorul meu, pleacă-ţi urechea la glasul meu când te chem.
Rugăciunea mea să se înalţe spre tine
ca fumul de tămâie, ridicarea mâinilor mele să fie în faţa ta ca jertfa de seară.
Pune, Doamne, strajă gurii mele
şi păzeşte uşa buzelor mele.
Să nu mi se plece inima spre vreun lucru rău,
spre uneltiri nelegiuite, împreună cu făcătorii de rele;
să nu mă înfrupt din bunătăţile lor!
Să mă lovească cel drept
şi cel credincios să-mi facă reproşuri, nu-mi voi mai turna niciodată pe cap
untdelemn înmiresmat şi rugăciunea mea va fi continuă
împotriva răutăţilor lor.
Judecătorii lor să fie aruncaţi de pe stânci
atunci vor auzi cuvintele mele, că sunt plăcute.
Cum se brăzdează şi se spintecă pământul,
aşa ne-au risipit oasele în gura locuinţei morţilor.
Doamne Dumnezeule,
către tine sunt îndreptaţi ochii mei, la tine caut adăpost; fii apărătorul sufletului meu.
Păzeşte-mă de laţul pe care mi l-au întins
şi de cursa făcătorilor de rele!
10 Să cadă cei răi în laţurile lor, în timp ce eu să trec neatins.