1 Poem. Al lui David. Când era în peşteră. Rugăciune.
2 Cu glasul meu strig către Domnul,
cu glasul meu mă rog către Domnul meu,
3 înaintea lui îmi vărs necazul,
înaintea lui îmi prezint strâmtorarea.
4 Şi când slăbeşte în mine duhul meu,
tu cunoşti cărările mele.
Pe calea pe care umblam, mi-au întins cursă.
5 Priveşte la dreapta mea şi vezi,
nu este nimeni care să mă cunoască. Orice loc de scăpare s-a ascuns de mine
şi nu este nimeni să se îngrijească de sufletul meu.
6 Am strigat către tine, Doamne,
am zis: tu eşti scăparea mea,
tu eşti partea mea pe pământul celor vii.
7 Ia aminte la strigarea mea,
căci sunt atât de slab. Eliberează-mă de cei care mă urmăresc, căci sunt mai tari decât mine!
8 Eliberează sufletul meu din închisoare,
ca să laud numele tău;
drepţii se vor strânge în jurul meu atunci când mă vei răsplăti.