17
Rugăciune. A lui David.
Ascultă, Doamne, dreptatea mea,
ia aminte la strigarea mea; pleacă-ţi urechea la rugăciunea mea,
de pe buze care nu au înşelăciune.
Judecata mea să vină de la tine,
ochii tăi să vadă dreptatea.
Pune la încercare inima mea,
cerceteaz-o noaptea, încearcă-mă în foc, dar nu vei găsi în mine nedreptate.
Gura mea nu a păcătuit,
fiind părtaşă la faptele oamenilor; pentru cuvintele buzelor tale,
m-am păzit de căile făcătorilor de rele.
Tu îmi păstrezi paşii siguri pe căile tale,
ca să nu se clatine picioarele mele.
Strig către tine, Dumnezeule, căci tu mă asculţi,
pleacă-ţi urechea spre mine şi ascultă cuvintele mele.
Arată-ţi bunătatea ta cea mare,
tu, care cu dreapta ta îi scapi de duşmani pe cei care se încred în tine.
Păzeşte-mă ca pe lumina ochilor;
adăposteşte-mă la umbra aripilor tale,
de faţa celor răi care mă prigonesc.
Duşmanii sufletului meu mă împresoară cu furie,
10 ei şi-au închis inima,
gura lor vorbeşte cu aroganţă.
11 Acum, vin asupra mea, mă înconjoară,
ochii lor mă aţintesc, ca să mă doboare la pământ,
12 cu înfăţişare ca de leu gata de pradă
şi ca un pui de leu ce stă la pândă în ascunzişuri.
13 Ridică-te, Doamne! Ieşi în calea lor şi împiedică-i!
Cu sabia ta, scapă sufletul meu de cel nelegiuit.
14 Mântuieşte-mă, Doamne, cu mâna ta de aceşti morţi,
de muritorii ce şi-au luat partea în viaţa aceasta.
Din rezervele tale, tu umpli stomacul lor, se vor sătura fiii lor
şi va rămâne destul şi pentru copiii lor.
15 Dar eu, în dreptate, voi vedea faţa ta,
când mă voi scula mă voi sătura de chipul tău.