1 Maestrului de cor. Slujitorului Domnului, David,
care a spus Domnului cuvintele acestui imn
în ziua în care Domnul l-a eliberat
din mâna tuturor duşmanilor săi şi din mâna lui Saul.
2 Şi a spus:
Te iubesc, Doamne, tăria mea,
3 Doamne, stânca mea,
fortăreaţa mea şi eliberatorul meu; Dumnezeul meu, ajutorul meu, în care mi-am pus speranţa, scutul meu, cornul mântuirii mele şi scăparea mea.
4 Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudă,
şi sunt eliberat de duşmanii mei.
5 M-au înconjurat legăturile morţii
şi m-au îngrozit râurile pieirii;
6 m-au înfăşurat lanţurile infernului
şi m-au prins laţurile morţii.
7 Dar, în strâmtorarea mea, l-am chemat pe Domnul
şi am strigat către Dumnezeul meu; din lăcaşul lui, el mi-a auzit glasul
şi strigătul meu a ajuns până la urechea lui.
8 S-a zguduit şi s-a cutremurat pământul;
temeliile munţilor s-au zdruncinat
şi s-au zguduit, pentru că el s-a mâniat.
9 S-a ridicat fum din nările lui şi foc mistuitor din gura lui; cărbuni aprinşi ţâşneau din el.
10 A aplecat cerurile şi s-a coborât
şi negura era sub picioarele lui.
11 A încălecat pe un heruvim şi a zburat,
era purtat pe aripile vântului.
12 Şi-a pus întunericul împrejur ca un văl,
s-a înconjurat ca de un cort
de ape întunecoase şi de nori deşi.
13 În faţa strălucirii chipului său,
s-au împrăştiat norii, grindina şi cărbunii de foc.
14 Şi a tunat din cer Domnul,
Cel Preaînalt şi-a făcut auzit glasul: grindină şi cărbuni de foc.
15 Şi-a trimis săgeţile şi i-a risipit,
a aruncat fulgere şi i-a umplut de groază;
16 şi au apărut izvoarele apelor
şi s-au descoperit temeliile lumii la mustrarea ta, Doamne,
la suflarea duhului mâniei tale.
17 A trimis din înălţime şi m-a luat,
m-a salvat din apele cele mari.
18 M-a mântuit de duşmanii mei puternici
şi de cei care mă urăsc, deşi erau mai tari decât mine.
19 M-au împresurat în ziua necazului meu,
dar Domnul mi-a fost sprijinitor;
20 m-a scos la loc larg, m-a mântuit,
pentru că şi-a găsit bucuria în mine.
21 Domnul m-a răsplătit după dreptatea mea,
după curăţia mâinilor mele îmi va da înapoi,
22 pentru că am păzit căile Domnului,
n-am păcătuit depărtându-mă de Dumnezeul meu.
23 Căci toate judecăţile lui sunt înaintea mea
şi îndreptările lui nu le-am lăsat deoparte,
24 ci am fost fără prihană înaintea lui
şi m-am păzit de fărădelege.
25 Iar Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea
şi după puritatea mâinilor mele înaintea ochilor săi.
26 Cu cel credincios, tu eşti credincios,
cu omul nevinovat, eşti nevinovat;
27 cu cel curat, eşti curat,
dar cu cel viclean te arăţi iscusit.
28 Căci tu mântuieşti poporul celor sărmani
şi ochii celor trufaşi îi umileşti.
29 Într-adevăr, tu aprinzi lumina mea, Doamne;
Dumnezeul meu schimbă în strălucire întunericul meu.
30 Prin tine înfrunt trupele duşmane
şi cu Dumnezeul meu trec şi peste ziduri.
31 Calea lui Dumnezeu este desăvârşită.
Cuvântul Domnului este lămurit în foc,
el este un scut pentru toţi cei care speră într-însul.
32 Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?
Sau cine e stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu mă încinge cu tărie
şi face desăvârşită calea mea,
34 el face picioarele mele ca ale cerbului
şi mă aşază pe înălţimi;
35 el învaţă mâinile mele la război
şi braţele mele întind arcul de aramă.
36 Tu mi-ai dat scutul mântuirii tale,
dreapta ta mă sprijină
şi bunăvoinţa ta m-a ajutat să cresc.
37 Ai lărgit calea sub paşii mei
şi nu s-au clătinat gleznele mele.
38 Îi voi urmări pe duşmani şi îi voi prinde
şi nu mă voi întoarce până nu-i voi nimici.
39 Îi voi lovi şi nu vor mai putea să se ridice,
se vor prăbuşi sub picioarele mele.
40 M-ai încins cu tărie pentru luptă,
ai răpus pe potrivnicii mei înaintea mea.
41 Pe duşmanii mei i-ai pus pe fugă
şi pe cei ce mă urăsc i-am nimicit.
42 Au strigat, dar nu era nimeni ca să-i salveze,
au strigat către Domnul, dar nu le-a dat răspuns.
43 I-am zdrobit ca pulberea în bătaia vântului,
ca pe noroiul din uliţe i-am călcat.
44 Tu m-ai scăpat de răzvrătirea poporului,
m-ai aşezat în fruntea neamurilor. Un popor pe care nu-l cunoşteam a ajuns să mă slujească;
45 cu luare-aminte îmi dau ascultare,
fiii străinilor mă linguşesc;
46 fiii străinilor şi-au pierdut vlaga:
ies tremurând din locurile lor de refugiu.
47 Viu este Domnul şi binecuvântată este stânca mea
şi preaînăltat este Dumnezeul mântuirii mele!
48 Dumnezeu este cel care îmi dă revanşa
şi îmi supune popoarele;
49 el mă eliberează de duşmanii mei înfuriaţi.
Tu mă înalţi mai presus de duşmanii mei, tu mă mântuieşti de omul violent.
50 De aceea, Doamne,
te voi preamări înaintea popoarelor şi numele tău în psalmi îl voi cânta.
51 El dă mari izbânzi regelui său,
îşi arată bunăvoinţa faţă de unsul său, faţă de David şi urmaşii lui pe veci.