1 Psalm. Cântec la sfinţirea templului. Al lui David.
2 Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat
şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii mei să râdă de mine.
3 Doamne, Dumnezeul meu, eu am strigat către tine
şi tu m-ai vindecat.
4 Doamne, tu mi-ai scos sufletul din locuinţa morţilor,
tu mi-ai dat viaţă, ca să nu cobor în mormânt.
5 Cântaţi Domnului, voi, credincioşii lui,
preamăriţi memoria sfinţeniei sale!
6 Căci mânia lui ţine o clipă,
dar îndurarea lui ţine toată viaţa.
Seara intră în casă plânsul, iar dimineaţa bucuria.
7 Iar eu, în bunăstarea mea, am zis:
„Nu mă voi clătina în veac”.
8 Doamne, în bunăvoinţa ta,
m-ai aşezat pe un munte puternic; dar când ţi-ai întors faţa de la mine, am fost cuprins de spaimă.
9 Către tine, Doamne, am început să strig
şi de la Dumnezeul meu am cerut îndurare.
10 Ce câştig ai avea din sângele meu,
de-aş coborî în adâncuri? Oare te va lăuda ţărâna şi va vesti adevărul tău?
11 Ascultă-mă, Doamne, ai milă de mine!
Doamne, fii tu ajutorul meu!
12 Tu ai schimbat plânsul meu în dans,
mi-ai sfâşiat haina de pocăinţă şi m-ai încins cu bucurie,
13 pentru ca sufletul meu să-ţi cânte fără încetare.
Doamne, Dumnezeul meu, în veci te voi preamări!