1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.
2 Doamne, în tine mă încred,
să nu fiu dat nicicând de ruşine; mântuieşte-mă în dreptatea ta.
3 Pleacă-ţi urechea spre mine,
grăbeşte-te să mă eliberezi. Fii pentru mine o stâncă de scăpare, o cetate întărită, ca să mă mântuieşti.
4 Tu eşti stânca mea, cetatea mea,
pentru numele tău, condu-mă şi călăuzeşte-mă.
5 Scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins,
căci tu eşti tăria mea.
6 În mâinile tale îmi încredinţez sufletul,
tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevărat.
7 Tu urăşti pe cei care se închină deşertăciunii idolilor,
eu însă îmi pun încrederea numai în Domnul.
8 Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea ta,
căci ai privit la neputinţa mea,
tu cunoşti frământările sufletului meu.
9 Nu m-ai lăsat în mâinile duşmanului
şi ai pus în loc sigur picioarele mele.
10 îndură-te de mine, Doamne,
căci sunt în strâmtorare; mi s-au uscat de mâhnire ochii, sufletul şi trupul.
11 Căci se sfârşeşte în durere viaţa mea
şi anii mei în suspine; sărăcia mi-a sleit puterile şi oasele mele s-au măcinat.
12 Am ajuns de râsul duşmanilor mei:
spaimă mare pentru vecinii şi cunoscuţii mei; cei care mă văd pe drum mă ocolesc.
13 Sunt dat uitării ca un mort,
ca unul fără inimă,
am ajuns ca o oală spartă.
14 Când aud învinuirile multora,
groaza mă înconjoară,
când împreună se înţeleg între ei împotriva mea, uneltesc să-mi ia sufletul.
15 Dar eu mă încred în tine, Doamne,
şi spun: „Tu eşti Dumnezeul meu,
16 soarta mea este în mâinile tale!”
Scapă-mă din mâinile duşmanilor mei
şi de cei care mă persecută.
17 Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău,
mântuieşte-mă în îndurarea ta.
18 Doamne, să nu fiu făcut de ruşine
pentru că am strigat spre tine, cei răi să fie făcuţi de ruşine
şi să coboare muţi în locuinţa morţilor.
19 Fă să tacă buzele mincinoase,
care vorbesc obraznic împotriva celui drept cu trufie şi dispreţ.
20 Cât de mare este bunătatea ta, Doamne,
pe care ai pregătit-o pentru cei care se tem de tine şi cu care îi copleşeşti pe cei care se încred în tine înaintea ochilor tuturor!
21 Tu îi ascunzi sub protecţia feţei tale
de uneltirile oamenilor, îi adăposteşti în cortul tău, departe de limbile care îi clevetesc.
22 Binecuvântat să fie Domnul,
căci a făcut pentru mine lucruri minunate, într-o cetate întărită.
23 În neliniştea mea, ziceam:
„Sunt izgonit dinaintea ta”, dar tu ai ascultat glasul rugăciunii mele, când am strigat către tine.
24 Iubiţi, aşadar, pe Domnul, voi, toţi credincioşii lui!
Domnul păzeşte pe cei credincioşi
şi pedepseşte cu vârf şi îndesat pe cei mândri.
25 Fiţi tari, prindeţi curaj,
voi, toţi cei care nădăjduiţi în Domnul!