1 Al lui David. Poem.
Fericit este omul căruia i s-a iertat fărădelegea, căruia i s-a acoperit păcatul!
2 Fericit este omul
căruia Domnul nu-i ia în seamă greşeala şi în sufletul căruia nu este prefăcătorie.
3 Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele
şi gemeam ziua întreagă.
4 Zi şi noapte apăsa peste mine mâna ta,
vlaga mi se usca în dogoarea verii. Selah
5 Eu ţi-am mărturisit păcatul meu,
nu ţi-am ascuns fărădelegea mea.
Am zis: „Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele”.
Şi tu ai iertat vinovăţia păcatului meu. Selah
6 De aceea te roagă orice credincios
în timpul strâmtorării. Chiar de s-ar dezlănţui potop de ape, la el nu vor ajunge.
7 Tu eşti pentru mine un loc de scăpare,
tu mă scoţi din strâmtorare,
mă înconjori cu cântări de bucurie pentru eliberare. Selah
8 Îţi voi da înţelepciune
şi îţi voi arăta calea pe care să mergi;
te voi sfătui şi voi aţinti ochii mei asupra ta.
9 Nu fiţi asemenea calului şi catârului,
lipsiţi de pricepere,
ale căror fălci le strângi cu zăbala şi frâu, altfel nu vin după tine.
10 De multe dureri are parte cel rău,
dar pe cel care nădăjduieşte în Domnul, îndurarea îl va înconjura.
11 Bucuraţi-vă, drepţilor, în Domnul şi veseliţi-vă!
Strigaţi de bucurie, toţi cei curaţi cu inima.