1 Maestrului de cor. Al fiilor lui Core. Poem.
2 Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit;
părinţii noştri ne-au povestit lucrarea pe care ai săvârşit-o în zilele lor, în zilele de demult.
3 Tu, cu mâna ta, ai alungat neamuri şi i-ai sădit pe ei,
ai zdrobit popoare şi i-ai lăsat pe ei să se răspândească.
4 Căci nu prin sabia lor au luat în stăpânire pământul
şi nu braţul lor i-a mântuit, ci dreapta ta şi braţul tău şi lumina feţei tale, pentru că în ei ţi-ai găsit plăcerea.
5 Tu eşti regele meu, Dumnezeule,
cel care hotărăşti victoriile lui Iacob!
6 Prin tine i-am respins pe duşmani
şi în numele tău i-am călcat în picioare pe cei care s-au ridicat împotriva noastră.
7 Căci nu mi-am pus încrederea în arcul meu
şi nu sabia mi-a adus salvarea,
8 ci tu ne-ai salvat de duşmanii noştri
şi i-ai făcut de ruşine pe cei ce ne urau.
9 În Dumnezeu ne vom mândri toată ziua,
preamărind mereu numele tău. Selah
10 Acum însă tu ne respingi şi ne acoperi de ruşine şi nu mai ieşi lături de oştirile noastre.
11 Ne faci să dăm înapoi în faţa vrăjmaşului
şi cei care ne urăsc ne pradă.
12 Ne dai ca pe nişte oi la tăiere
şi ne risipeşti printre naţiunile păgâne.
13 Îţi vinzi poporul tău fără câştig
şi nu te îmbogăţeşti prin vânzarea lui.
14 Tu ne faci de ruşine în faţa vecinilor noştri,
de râs şi de batjocură pentru cei din jurul nostru.
15 Ne faci să fim de pomină printre păgâni
şi popoarele clatină din cap la vederea noastră.
16 Toată ziua ocara este înaintea mea
şi ruşinea îmi acoperă faţa,
17 din cauza glasului ce mă insultă şi mă ocărăşte,
în faţa duşmanului şi a celui dornic de răzbunare.
18 Toate acestea au venit peste noi,
dar n-am uitat de tine
şi n-am călcat legământul tău.
19 Inimile noastre nu s-au dat înapoi
şi paşii noştri nu s-au abătut de pe calea ta.
20 Dar tu ne-ai aruncat în locul unde sunt şacalii
şi ne-ai acoperit cu umbra morţii.
21 Dacă am fi uitat de numele Dumnezeului nostru
şi am fi întins mâinile spre un dumnezeu străin,
22 oare Dumnezeu nu ar fi băgat de seamă,
el, care cunoaşte ascunzişurile inimii?
23 Căci pentru tine suntem daţi morţii toată ziua,
suntem socotiţi ca nişte oi de înjunghiere.
24 Trezeşte-te, pentru ce dormi, Doamne?
Scoală-te, nu ne respinge la nesfârşit.
25 Pentru ce îţi ascunzi faţa?
Pentru ce uiţi de nenorocirea şi de oprimarea noastră?
26 Căci sufletul nostru este doborât în praf
şi trupul nostru s-a lipit de pământ.
27 Scoală-te! Vino în ajutorul nostru
şi, pentru îndurarea ta, mântuieşte-ne!